O minune a lumii in adevaratul sens al cuvantului, ce te lasa mut de uimire, astfel poate fi caracterizata Marea Bariera de Corali din Australia. In fata acestei frumuseti ramai fara cuvinte si nu-ti ramane decat sa explorezi cel mai mare sistem de recif coraligen din lume cuprinzand aproximativ 3.000 de recife si 300 de insule ce se intind de-a lungul a 2.600 kilometri si acopera o suprafata de 344.400 km. Suprafata ocupata de recife este mai mare decat Irlanda si Marea Britanie impreuna. Reciful este situat in Marea de Corali in apropiere de coasta Queensland-ului din nord-estul Australiei.
Intinzandu-se pe circa 2.030 de kilometri de-a lungul placii continentale a Australiei de nord-est, este cea mai mare entitate vie de pe Pamant.
Pe alocuri se grupeaza in jurul unor insule reale – de fapt culmile unui lant muntos prabusit de mult. Dar extraordinara bogatie provine de la cele 3.000 de recife, insule, bancuri de nisip si lagune, fiecare in alt stadiu de dezvoltare. Recifele sunt rezultatul a 10.000 de ani de activitate, in timpul carora oceanul s-a ridicat pana la nivelul actual, dupa ultima Era Glaciara. Marea Bariera de Corali ofera un spectacol superb de corali colorati si peste 10.000 de specii marine unice (6.000 de specii de crustacee, moluste, broaste testoase, delfini).
Un taram cu care natura a fost prea generoasa
Pentru oamenii de stiinta, pentru iubitorii vietii acvatice, pentru fotografi, pentru scufundatorii amatori, pentru pescari sau pentru orice turist, Marea Bariera de Corali este un loc de vis. Animale, minerale si vegetale, toate intr-un singur loc.Viata recifului este sezoniera: octombrie, noiembrie si decembrie sunt luni cu viata subacvatica activa de imperechere; din ianuarie pana in mai este o gradinita ce invadeaza apele din jurul recifelor; din iunie pana in septembrie este sezonul de pescuit al delicateselor.
Giuvaierul taramului Queensland este cea mai mare structura de pe Terra si are unele dintre cele mai frumoase ornamente de pe pamant. Pretiosul loc aduna pe suprafata sa culori superbe precum: azur, indigo, safir si alb din cel mai pur, vizibil chiar de pe Luna – este ciudat ca primii europeni care au vazut Marea Bariera de Corali au fost zgarciti in descrierile ei.
Majoritatea, desigur, erau oameni ai marii care aveau alte preocupari decat frumusetile naturii. Insa in urma lor au venit exploratorii care, in incercarea lor de a ne transmite frumusetea de acolo, incearca sa descrie universul recifelor de corali, printr-un limbaj plin de culoare. Toti vorbesc despre magnificele gradini minerale, populate de creaturi stranii, cu forme si culori uimitoare, in care lupta pentru hrana si spatiu este intensa si continua.
Azi ne putem numi norocosi pentru ca avem la indemana tehnologii avansate prin care putem vedea si observa ce se intampla in apa si cum peisajele subacvatice se transforma clipa de clipa. Cunoastem astazi, datorita mijloacelor moderne de scufundare, infinit mai multe lucruri decat stia, de pilda, Charles Darwin. In linii mari, stim cum traiesc si cum se dezvolta recifele, ce animale populeaza acest mediu, care sunt relatiile dintre ele, cine sunt pradatorii si prazile, cum functioneaza, in ansamblu, intregul ecosistem si, mai ales, am inceput sa intelegem extrema lui fragilitate, dar si pericolele care-l pandesc si il pot distruge. Pentru un biolog, recifele de corali sunt adevarate laboratoare, in care se pot realiza cercetari stiintifice de o infinita varietate, iar pentru scufundatorul indragostit de mediul submarin reprezinta acea ultima frontiera, un univers inca virgin, care asteapta sa fie descoperit.
Lumea plina de mister de sub ape
Pentru a face fata competitiei nemiloase si pericolelor ce domnesc pretutindeni in recif, unele vietuitoare, separate adesea de multe trepte pe scara zoologica, sunt gata sa accepte "casatorii din interes", adica asocieri (termenul general este "simbioza") care, cel putin la prima vedere, par de-a dreptul ciudate. Asa este convietuirea dintre speciile de pesti-clovn (genul Amphiprion, familia Pomacentridae) si marile actinii numite si anemone, cu tentaculele garnisite de celule urzicatoare (nematociste), capcane mortale pentru speciile care formeaza zooplanctonul, dar si pentru majoritatea pestilor de dimensiuni mai reduse. Pestii clovn par sa se bucure de o imunitate totala fata de veninul din tentaculele anemonei, acestea transformandu-se intr-un adapost pe care pestii nu-l parasesc niciodata.
Este o asociere fascinanta intre un celenterat, din increngatura Cnidaria, aflat abia pe treapta a doua a metazoarelor, imediat dupa spongieri (bureti), si un animal vertebrat, un peste. Cum a fost ea posibila? Ipoteze dintre cele mai fanteziste s-au succedat de-a lungul anilor. Astazi este acceptata parerea ca pestii Amphiprion izbutesc sa se protejeze de efectul urzicant al tentaculelor anemonei printr-un strat gros de mucus care le acopera intreaga suprafata a corpului. Daca acest strat de mucus se subtiaza sub o anumita limita sau dispare, pestele este pierdut. Paralizat imediat de veninul celulelor urzicatoare, el este devorat. Dar astfel de situatii sunt, se pare, destul de rare. In mod obisnuit, pestii-clovn stau aproape permanent printre tentaculele anemonei sau in preajma acestora, dar se refugiaza grabnic in mijlocul lor, de indata ce apare un potential pradator.
Cum au fost descoperite aceste frumuseti?
In 1606, pe aici a trecut spaniolul Luis Vaez de Torres, impins de furtuna dincolo de extremitatea statului Queensland, prin stramtoarea care astazi ii poarta numele. A urmat apoi capitanul Cook, a carui corabie HSM (Her Majesty Ship) Endeavour a fost prinsa si grav avariata intre recif si continent, in 1770. Dupa el a venit capitanul Bligh care, in 1789, si-a dus camarazii infometati si revoltati de pe Bounty printre recife spre apele calme de dincolo de ele.
Joseph Banks, botanistul de pe vasul Endeavour, a fost uimit de aceste locuri. Dupa ce corabia a fost reparata, el a scris: "Un recif ca acela prin care tocmai am trecut este lucru rar cunoscut in Europa, sau oriunde altundeva decat in aceste mari. E un zid de corali ridicandu-se perpendicular din oceanul fara fund".
Desi coralii prospera in ape putin adanci, in care patrunde lumina, Banks a avut dreptate cand a evidentiat caracterul unic al Marii Bariere de Corali.
Omul pune in pericol Marea Bariera de Corali
Desi este unul dintre cele mai puternice si mai bine integrate ecosisteme ale lumii, echilibrul sau este extrem de fragil. Presiunile asupra unui singur element pot avea efecte dezastruoase asupra intregului ansamblu. Reciful face fata tuturor, furtuni si valuri ucigase, dar in secolul XXI, amenintarea cea mai mare este omul.
Aborigenii vaneaza si pescuiesc de secole in apropierea recifului, fara a-l afecta. In secolul XX, insa, au aparut deja cicatricile lasate de pescuitul intensiv, vanatoarea de balene, comertul cu melci marini afumati si goana dupa pretioasele perle. Declararea zonei ca Parc National a limitat aceste riscuri, dar turismul este atent controlat.
Chiar si in aceste conditii, unii specialisti considera ca reziduurile deversate de statiunile turistice au provocat o recenta inmultire exploziva a stelelor de mare cu spini, si ca resturile alimentare au provocat inmultirea peste masura a populatiei de pescarusi.
Oficialitatile din Queensland si-au asumat solutionarea acestor probleme si au impiedicat aparitia altora, astfel ca la nivel global impactul turismului a fost pana acum moderat, lasand Marea Bariera de Corali sa-si vada de viata zilnica.
