suedia

Reciclare de ochii UE

Acum 20-30 de ani eram obligati sa ducem la scoala borcane si maculatura. Era epoca celor trei R, care atunci insemnau Recuperare, Refolosire, Reconditionare. Generatia de atunci a facut cunostinta ulterior cu consumerismul, cu PET-ul si doza de aluminiu, si a mai adaugat un R la ceilalti trei: Risipa.

De 20 de ani, Romania a devenit tara in care pungile din plastic cresc pe ogoare sau plutesc pe ape, jumatate dintre romani nu au acces la serviciile
de salubrizare, dar nici nu concep sa plateasca daca ar avea, iar amenzile par cel mai mare dusman al alesilor in cautare de voturi.

Din obligatie europeana, Romania a adoptat in ultimii ani legi care spun ca e musai sa ne intoarcem la cei trei R, sa facem colectare selectiva,
reciclare, incinerare si sa depunem din ce in ce mai putin gunoi la groapa. S-au stabilit termene, amenzi, masuri, strategii. Totusi, cu trei ani inainte de termenul-limita in care ar trebui sa atingem media europeana, reciclarea este abia la jumatate de drum.

Statul mimeaza cadrul legal si manipuleaza cifre vechi. Cetateanul nu e nici motivat, nici sanctionat, iar firmele private pescuiesc in apa mica si tot asteapta viitura. Reciclarea deseurilor e lasata sa pluteasca intre cautatorii in gropile de gunoi, firmele de colectare si fabricile prelucratoare.
O industrie dezvoltata haotic, care admite ca lucreaza pe jumatate la negru si care nu rezolva problemele de fond ale salubrizarii.

Singura cifra care pare sigura e aceea de 200.000 de euro pe zi, penalizari pe care le vom plati din 2015, daca nu reusim pana atunci sa ne depasim
populismul si indolenta.

Text de Dollores Benezic

Carmen pune separat, in saci, sticlele de bere, cutiile de pizza si resturile alimentare adunate de pe masa. Dimineata trece masina de gunoi si trebuie sa gaseasca sacii in fata usii. Daca s-ar zgarci sa dea cativa euro centi pe saci si ar pune tot gunoiul la gramada, gunoierii i-ar lasa sacul la usa, apoi s-ar trezi cu o amenda de 75 de euro, cum a patit o colega recent mutata la Bruxelles. Aici, toata lumea sorteaza gunoiul.

Familia lui Carmen locuieste in Bucuresti, in sectorul 3. Arunca gunoiul la tomberon refolosind pungile pe care, in ciuda legilor, inca le mai primeste gratis de la magazin. Nea Oancea, omul de serviciu al blocului, e impotriva folosirii pungilor la gunoi,ca se infunda toboganul cu ele. „Cel mai frumos se arunca cu galeata”, recomanda tot nea Oancea, pe care nu-l deranjeaza resturile de taitei din ciorbe, tampoanele, PET-urile, cartoanele si dozele de aluminiu pe care le indeasa in tomberonul de la ghena, cu blazarea omului care a vazut multe si stie ca orice pe lumea asta incape intr-o masina de gunoi. Odata plecata de la usa blocului, masina de gunoi se poate duce foarte bine oriunde. Nici pe domnul Oancea, nici pe colocatarii sai nu-i preocupa destinatia gunoiului, chiar daca pe la TV au mai auzit ca UE ne indeamna sa facem reciclare si ca din asta unii scot bani frumosi.

Fara munca patriotica

A mai vazut el cativa din bloc care coboara in fiecare sambata dimineata cu sacose de sticle, cartoane si plastic si se chinuiesc sa le vare in containerele alea colorate de la coltul strazii. Se chinuiesc pentru ca acelea sunt de regula pline, iar atunci cand vine totusi o masina sa le goleasca, le ia la gramada. Deci, gandeste el, „fraier e ala care crede ca face reciclare. In realitate il ajuta pe Prigoana sa-i mai cumpere o masina lu’ ala micu”. Nea Oancea a trait vremurile alea in care facea coada la centrele de sticle si borcane, unde scotea ceva banuti. Si acum zice ca s-ar chinui sa sorteze gunoaiele de la ghena, daca ar sti ca ia ceva bani pe ele, dar de munca patriotica e satul.

La coada Europei si cu productia de gunoi

Nea Oancea face parte, ca si vecinii lui de bloc, din segmentul considerat civilizat al tarii, acel 55% din populatie care are acces la serviciile municipale de salubrizare. Aceasta parte a populatiei a produs, conform statisticilor oficiale, aproape 8,9 milioane de tone de deseuri in 2007. Statisticile sunt vechi si incremenite in anul intrarii in UE, de parca oficialii s-ar fi speriat sa mearga mai departe cu numaratoarea.

Media de 360 kg de gunoi pe cap de roman intr-un an ne plaseaza la coada clasamentului UE, alaturi de Cehia, Letonia, Polonia si Slovacia. In frunte sunt, fireste, Danemarca, Irlanda, Cipru si Luxembourg.

Cititorii in deseuri gasesc explicatia in nivelul de trai: cu cat e mai ridicat, cu atat produce mai mult deseu de ambalaj. In Romania, jumatate din gunoi are componenta organica, iar 40% s-ar preta, teoretic, la selectare si valorificare. „Cand incepe sezonul pepenilor e jale, avem cantitati imense de coji de pepeni. Se rup autogunoierele de carat… Iar amestecul de coji de pepene, ciorba si ambalaje e o balega din care scoti cu greu materialele reciclabile”, face o sectiune in deseuri Silviu Prigoana, probabil cel mai cunoscut gunoier al tarii, patronul firmei Rosal si, din 2008, parlamentar.

Zeci de legi, nicio raspundere

Intre realitatile ghenei de la bloc si politica legislativa de la centru s-a cascat in ultimii ani o ditamai groapa care se incapataneaza sa musteasca de gunoi colectat de-a valma. Desi am fost nerabdatori sa adoptam formele europene, fondul problemei continua sa ne dea de furca la trei ani de la aderare. Romania are in prezent cateva zeci de acte normative ce reglementeaza situatia deseurilor, dar nu are inca un sistem functional de
colectare, valorificare si reciclare a deseurilor. Toate prevad amenzi si stabilesc obligatii. In realitate, foarte putine sunt si respectate.

Asta e principala problema identificata de toti cei implicati in industria gunoaielor: autoritatile nu sunt suficient de ferme in stabilirea si implementarea solutiilor de reciclare, desi toata lumea admite ca si restul Europei a ajuns sa faca reciclare „cu morcovul si cu biciul”. Adica oamenii au fost cointeresati sa colecteze selectiv, dar si amendati daca n-au facut-o.

Prigoana: „O vrajeala politica”

Din pozitia de parlamentar, Prigoana judeca aspru transpunerea in legislatia romaneasca a directivelor europene care ne obliga pana in 2013 sa valorificam 60% din deseuri si sa reciclam 55%: „Noi am luat niste documente de la Comunitatea Europeana prin care ne-am angajat ca vom face rahatu’ praf. Reciclarea e o vrajeala, politicienii nostri nu s-au uitat vreodata intr-un container, ne comparam cu Europa, dar noi avem gunoi, in timp ce ei au deseuri”.

Alex Bara, expert in managementul deseurilor, crede ca raspunsul autoritatilor romane la cele doua mari pacate ale cetatenilor – consumerismul si lipsa de educatie – e lipsit de vigoare, dar si de interes. Bara spune ca eficienta campaniilor educative, de exemplu, se intinde numai pe perioada desfasurarii lor.

„Puterea exemplului nu exista. Nu l-am vazut, de exemplu, pe primarul X ca isi colecteaza gunoiul selectiv acasa, ca sa fac si eu la fel”. Bara admite ca romanii nu sunt stimulati sa colecteze selectiv nici de putinele containere speciale, care sunt vesnic pline, nici de faptul ca amenzile nu se dau pentru ca „lumea e saraca”.

E rentabila reciclarea PET-ului romanesc?

Daca statul s-a oprit, ostenit, dupa legiferare, si n-a dezvoltat mai departe sistemul de colectare, sectorul privat a intrezarit in reciclare o potentiala sursa de profit. Mai degraba din oportunitate de business decat din obligatie legala, firmele de salubrizare au inceput sa scormoneasca in gunoaie.

Desi a investit ceva bani in doua statii de sortare a deseurilor pana acum, Silviu Prigoana acuza azi nerentabilitatea sistemului. Surse din domeniu sustin ca el ar fi inchis ambele investitii tocmai din cauza asta. Oficial, Prigoana nu recunoaste, probabil si pentru ca la mijloc sunt aproape 300.000 de euro obtinuti de la Fondul de Mediu pentru tatiile de sortare a gunoaielor. In plus, chiar anul asta mai asteapta o finantare de la aceeasi sursa, tot pentru o statie de sortat deseuri.

El sustine ca statia de sortare de la Glina functioneaza, desi are un alt patron acum, iar rezultatul sortarii de la Glina e adus la a doua statie deschisa de Prigoana, in incinta fostei fabrici Acumulatorul, unde transforma PET-urile in fulgi si-i exporta.

„Costa o gramada de bani ca sa faci fulgi din PET. Activitatea nu e rentabila. Statia de la Glina functioneaza cand avem contracte cu institutii mari. Ce arunca cetateanul pe tobogan e murdar, o balega din care scoti PET-ul murdar si nu renteaza sa consumi atata energie ca sa-l speli. E mai rentabil sa aduci deseuri sortate din import pentru ca sunt mai curate. Am cumparat aici masini care nu se vor amortiza niciodata in viata asta. Ca sa fie rentabil pentru operator, ar trebui ca 25% din masa de gunoi dintr-un container sa fie reciclabil, or, noi avem 9%-12% maximum. Am avut 12% in perioada in care economia duduia si lumea bea bere la doza. Acum bea la PET, iar sticla goala o duce la tara ca sa ia laptic in ea. Lumea reala inseamna altceva decat cred ministrii nostri”, anunta trist Prigoana, lasand sa se inteleaga faptul ca aduce bani de acasa ca sa sustina reciclarea incipienta din Romania.

Valorificare reala de 1%-2%

Ca nu e rentabil tipa toata breasla operatorilor de salubrizare, obligati prin lege sa colecteze gunoiul separat si sa-l valorifice. In sectorul 6 din Bucuresti, unul dintre primele locuri in Romania unde s-a inceput inca din 2005, timid, colectarea selectiva, lucrurile n-au avansat spectaculos in ultimul cincinal.

Alexandru Predoi si Bogdan Constantinescu lucreaza cot la cot la marketingul firmei de salubrizare Urban S.A. Spun la unison ca afacerea are un
deficit de 30%: „Colectarea selectiva presupune cheltuieli suplimentare pentru infrastructura: masini, oameni, recipiente, statie de sortare, utilaje. Iar aceste cheltuieli ar trebui sa fie acoperite din economia pe care o faci ca nu mai depui toata cantita- tea de gunoi la groapa, in subventia de la Eco-Rom pentru cantitatea de deseu valorificata si din pretul obtinut pe vanzarea deseurilor reciclabile. Totusi, iti recuperezi doar 70% din costuri”.

Constantinescu admite ca situatia ar deveni profitabila daca populatia ar fi stimulata sa colecteze selectiv si, astfel, cantitatile de deseuri procesate ar creste si ele. Mai ales ca pretul deseurilor reciclabile a ajuns acum la un varf istoric, dupa caderea inregistrata in anul de criza 2009.

„Firma Urban S.A. are 100 de puncte de colectare selectiva in sectorul 6, in care aduna lunar cam 10 tone de PET, 15 tone de sticla si 20- 30 de tone de carton. 90% din aceste cantitati se recicleaza, cam 10% nu mai poate fi valorificat si se toaca in masini speciale si se transforma in combustibil pentru fabricile de ciment. Raportat la cat gunoi menajer strangem din tot sectorul – intre 6.000 si 7.000 de tone lunar -, constatam ca valorificam doar 1%-2%”, socoteste Bogdan Constantinescu.

Cu putin inainte de inchiderea editiei, Eco-Rom Ambalaje si Urban SA, in parteneriat cu Primaria Sectorului 6, au semnat un protocol prin care operatorul de salubritate isi asuma indici de performanta si penalitati in cazul in care cetatenii reclama amestecarea reciclabilelor la punctul de colectare. Numarul punctelor de colectare va fi extins de la 110 la 180, iar reciclabilele vor fi preluate de camioane cu remorci transparente, pentru cei care le colecteaza sa nu mai fie tentati sa le amestece.

Scormonitul in groapa nu cunoaste criza

Pe lantul tehnologic nimeni nu e multumit. Daca lumea civilizata a descoperit filoane de aur in reciclarea gunoaielor, patronii romani par ca nu reusesc sa stoarca decat lacrimi din stradania de a face bani din gunoi.

Marius Marinoff, reprezentantul grupului IVA, care tranzactioneaza deseuri de plastic si carton, a simtit criza de anul trecut, cand a vazut in curte cu o treime mai putine deseuri fata de 2008.

„A crescut in schimb cantitatea deseurilor foarte murdare, adica primim plastic din ce in ce mai murdar, care denota ca nu a fost folosit de curand, ci de cativa ani. Rezulta ca a fost adunat din groapa de gunoi”, conchide Marinoff, care chiar si pe criza reuseste sa trimita peste granita, lunar, cam 600 de tone de plastic colectat din Romania.

El admite ca, deocamdata, reciclarea la noi nu e rentabila, dar sustine ca pe el il motiveaza constiinta civica sa continue: „Se crede ca a face bani din rahat e foarte usor, insa nu e adevarat. Afacerea nu e asa de banoasa pe cat se crede. Daca vrei sa castigi bani si atat, nu te gandesti ca ai si o datorie civica, poti sa importi deseuri. Dar noi avem deseuri, nu trebuie sa importam. Ce sa facem, sa transformam Romania intr-o piata de desfacere pentru deseuri ca sa profitam de diferenta de pret? Ca sa satisfacem nevoile reciclatorilor din Romania trebuie doar sa impulsionam golirea de deponeuri din Romania”.

Intermediarii scumpesc gunoiul

Desi pare un nonsens, Marinoff explica de ce e mai rentabil sa importi deseuri in tara in care PET-urile si pungile cresc pe camp si in ape: „Unele deseuri au ajuns sa aiba pret foarte mare din cauza faptului ca trec prin prea multe maini intre poluator si reciclator. PET-urile, de exemplu, costa 260 de euro/tona din import, iar de la noi ajunge si la 350-360 de euro/tona. In Vest, pentru ca sistemul de colectare de la populatie este centralizat si organizat, exista constiinta civica si amenzi, se obtine un deseu mai ieftin. La noi, deseurile provin de la persoane fizice care colecteaza haotic, din gropi sau de pe strazi, sunt platite si cu 5.000-6.000 de lei pe kg, cantitatea e amestecata cu deseu bun sau contaminat, colectorul alege ce poate din el si-l da mai departe la reciclator. Deseul trece prin trei-patru maini, ceea ce duce la scumpirea lui. Astfel iti scade profitul, de aceea a scazut interesul de colectare pentru anumite materiale al caror pret nu asigura profitul”.

„Consumam” 140.000 de tone de PET anual

Teoria PET-urilor murdare adunate din gropile de gunoi e sustinuta si de Alina Stancescu, managerul firmei de reciclare Esox Prodimpex din Caracal: „Noi suntem singurul producator de granule din plastic din Romania. In Romania se consuma anual 140.000 de tone de PET. Fabrica noastra are o capacitate de o mie de tone lunar, pe care ne este foarte greu sa o adunam din tara. Multe materiale provin din gropile de gunoi, nu sunt selectate bine, sunt murdare. Dintr-o tona de PET adunat din Romania abia daca scoatem 600 kg granule, in timp ce dintr-o tona de PET importata, colectata corespunzator se obtin si 850 kg de granule”.

Taxa pe PET, respinsa de minister

Toti din mediul privat asteapta masuri mai ferme sau macar aplicarea celor actuale. Parlamentarul Silviu Prigoana nu crede, de exemplu, ca tara ar mai avea nevoie de alte legi, ci doar de niste masuri concrete luate de ministrul mediului: „Ca sa nu mai vedem pe campuri PET-uri si pungi trebuie sa punem o valoare pe fiecare ambalaj. Cetateanul sa plateasca un leu pentru fiecare ambalaj pe care-l cumpara cu marfa, apoi sa primeasca banii cand aduce sticla inapoi. Am discutat cu ministrul mediului, dar nu vrea sa introduca o garantie pe ambalaje. Pentru ca e ungur si nu intelege ca la noi cetatenii de culoare se vor duce sa adune toate PET-urile ca sa le vanda. Ca la ei in Ungaria e altfel”.

Ministrul mediului, Laszlo Borbely, spune ca ministerul sau a renuntat la ideea instituirii unei taxe pe PET pentru ca nu crede ca ar rezolva problema tuturor deseurilor reciclabile si ar presupune costuri deocamdata neevaluatepentru implementarea lui. „De exemplu, in Germania, garantia pe ambalaj este de 25 euro centi la care se adauga un cost de pana la 5 euro centi cheltuieli de gestionare. Nivelul acestor costuri suplimentare de gestionare nu a fost estimat, pana la aceasta data, in Romania”.

In plus, Ministerul Mediului considera ca actualul sistem de colectare si valorificare merge suficient de bine incat sa indreptateasca Romania sa raporteze indepliniri de tinte, deci n-ar fi deloc un moment bun sa se schimbe ceva. Pentru a incuraja sistemul, presedintele Comisiei de Administratie din Camera Deputatilor, Sulfina Barbu, a inaintat inca de anul trecut un proiect de lege menit sa-i oblige pe functionarii din institutiile publice sa colecteze selectiv hartia, plasticul, sticla si aluminiul. Desi initiativa legislativa primise vot negativ intr-o sedinta de Guvern de la finele lunii aprilie, ministrul Laszlo Borbely a dat asigurari ca va sustine personal din nou in Guvern adoptarea proiectului de lege, asta dupa ce vor fi modificate anumite detalii tehnice de aplicare a legii.

9 milioane de euro pentru o treime recuperare

Daca privesti lucrurile de pe mal, vezi mai multe PET-uri decat daca intri in apa, explica Sorin Popescu, directorul Eco-Rom Ambalaje, cea mai cunoscuta asociatie responsabila cu valorificarea cantitatilor de ambalaje puse pe piata de producatori. „Este o perceptie eronata a multora ca nu se face reciclare. Nu trebuie sa facem confuzie intre gunoi si obiectivele de reciclare”, ne indeamna Popescu.

Eco-Rom Ambalaje e mandatata de cei peste 1.500 de agenti economici care-i platesc contributii sa colecteze de pe piata o parte din cantitatile de deseuri vandute de acestia sub forma de ambalaje. Cand cumperi o sticla de suc, de exemplu, trebuie sa stii ca asa cum tu esti obligat sa o arunci la cos dupa golire, si firma care a produs-o e obligata de aceeasi lege sa se preocupe de recuperarea ei.

Cifra de afaceri a Eco-Rom Ambalaje a fost, in 2009, de aproximativ noua milioane de euro. 72% din bani au ajuns la colectorii deseurilor, 20% pe infrastructura si comunicare si 8% pentru administrare. Efortul asta a fost facut pentru valorificarea a 45% din cele 650.000 de tone de ambalaj puse pe piata de firmele afiliate. Iar directorul sustine cu mana pe inima si ochii pe facturi ca Eco Rom a reusit sa-si indeplineasca tintele stabilite de UE: a valorificat 320.000 de tone de deseuri. Totalul ambalajelor puse pe piata in Romania a ramas tot la cifra oficiala din 2007, adica 1,3 milioane de tone. Popescu sustine ca criza l-a micsorat acum la 900.000 de tone.

3% tentative de frauda

Atat Eco-Rom, cat si Administratia Fondului pentru Mediu acuza si practici neortodoxe. Concret, firmele care se ocupa cu valorificarea deseurilor de ambalaje primesc o suma de bani de la Eco-Rom daca prezinta facturi doveditoare ca respectivele cantitati de deseu au ajuns la reciclatori.

„Avem cazuri in care ni se prezinta facturi fara acoperire. Pentru 3% din cantitatea gestionata de noi avem tentative de pacalire, cu raportari duble.
De aceea o factura trebuie citita de un om de specialitate. Oamenii sunt artisti!”, admite directorul Sorin Popescu. O practica similara a fost inregistrata pe piata deseurilor electrice, care, dupacum spune expertul Alex Bara, s-ar fi blocat din aceasta cauza. „Au aparut pe piata facturi mai mari decat cantitatea de deseuri existenta in realitate”.

Unde ajunge restul de gunoi?

Statisticile Administratiei Fondului de Mediu arata ca pe piata romaneasca ar fi peste 9.500 de agenti economici care ne bombardeaza cu ambalaje.

Inexplicabil ramane faptul ca niciun organism al statului nu stie exact cati din cei 9.500 de agenti contribuie la fondul de mediu, cati isi recicleaza singuri ambalajele si cati or fi in cele cinci asociatii de tip Eco-Rom. Asta in ciuda faptului ca anual fiecare firma e obligata sa raporteze ce cantitate de ambalaje pune pe piata, ce cantitate recupereaza si pentru restul sa plateasca la Fondul de Mediu.

Alina Clont, purtatoarea de cuvant a Administratiei Fondului pentru Mediu (AFM), spune ca institutia controleaza exact activitatea agentilor economici, doar ca nu-i poate departaja dupa modul in care se achita de obligatiile legale. „In intervalul 2007- 2009, la bugetul Fondului pentru mediu s-au realizat incasari in valoare totala de 110.710.632,04 lei, aferente contributiei datorate de catre operatorii economici care au introdus pe piata nationala bunuri ambalate si ambalaje de desfacere. Valorile anuale pentru intervalul de referinta sunt urmatoarele: 2007: 33.231.232,19 lei, 2008: 21.903.902,54 lei, 2009: 55.575.497,31 lei”.

Adica ceva mai mult decat cifra de afaceri a Eco-Rom pe 2009, care are bani doar de la 1.500 de firme, din totalul de 9.500 de care raspunde AFM. In realitate nimeni nu stie exact ce drum apuca ambalajele de la restul de 8.000 de firme spre gropile de gunoi si ce se face pentru recuperarea lor.

Taxa de habitat, nepopulara

Nenumaratele legi promulgate in ultimii ani ingroasa teancurile de maculatura, in loc sa produca efecte concrete pentru eficientizarea siste- mului. Iar in mediul rural nu numai ca nu s-a auzit de colectare selectiva, dar in unele localitati nici colectarea propriu-zisa nu e un concept cotidian.

Concret, o primarie e obligata prin lege sa puna la dispozitia cetatenilor un sistem viabil de colectare a gunoiului, prin care sa se faca, totodata, si valorificarea deseurilor. Primariile pot, in acest scop, sa stabileasca la nivel local taxe de habitat, din care sa plateasca serviciile publice de salubrizare.

Silvian Ionescu, seful Garzii Nationale de Mediu, spune ca desi taxa de habitat e instituita inca de acum trei ani, numai 10% din comunele din Romania au votat-o: „Consiliul local nu se grabeste s-o voteze, pentru ca ei sunt alesi si se gandesc daca peste patru ani ii mai alege populatia, pentru ca le-a pus un bir nou. Asta nu e bir, nu se poate ca o comunitate locala sa traiasca numai din bani de la centru. Am ramas tot pe tipicul comunist, sa ni se dea bani de la guvern. Cred ca maximum 10% din comunele din Romania au adoptat taxa de habitat. Desi e in vigoare de trei ani”.

Salubrizarea exista, dar lipseste

Fara taxa de habitat, primariile nu pot, teoretic, sa angajeze servicii de salubrizare comunale. Totusi, pentru ca a fost obligatoriu, 90% din primariile din Romania s-au grabit sa-si infiinteze servicii de salubrizare. Pe hartie. „Sunt povesti, toata lumea zice ca are contract. Orice institutie a statului poate semna un contract doar daca are prevazute in cont sumele necesare. Or, ei nu le au, au semnat in fals, doar de frica Garzii de Mediu. In acest moment, numai 55% din populatia Romaniei are acces la servicii reale de salubrizare. Toti au un contract in mana, dar e inoperabil. Serviciul pe hartie exista, dar lipseste cu desavarsire”, admite Ionescu.

Gropile se umplu prea repede

Seful Garzii de Mediu spune ca si la orase lucrurile merg romaneste. Din 1989 incoace, primariile compenseaza cu pretul gunoiului stradal cantitatile de gunoi preluate de firme de la populatia care nu plateste taxa de salubrizare. „Operatorul munceste in plus fata de banii pe care-i ia. Primarii inchid ochii si platesc in plus cantitati colectate – confirmate de depunerea la groapa. In cel mai avansat oras din Romania tot exista vreo 15% locuitori care nu platesc”.

Situatia se propaga si la groapa, unde cresterea cantitatilor de gunoi neselectat incepe sa se simta acut, iar UE ne cere sa inchidem gropile neconforme. „Cantitatile de gunoi sunt asa de mari incat noi am obtinut de la UE ca pe fonduri europene sa mai facem 69 de depozite ecologice de deseuri, dar ele se umplu mai repede decat ne-am facut noi socoteala. Nivelul de civilizatie creste, numarul de ambalaje creste. Nefacand colectare selectiva…”.

Primarii n-au bani, alegatorii sunt saraci

Daca la tara nu s-a inteles necesitatea colectarii, exista si primari de orase care nu stiu ce e aia colectare selectiva. Silvian Ionescu povesteste o conversatie avuta cu primarul Marian Vanghelie, de la sectorul 5, singurul din Capitala care nu are, de multi ani, un contract cu o firma de salubrizare: „Am vorbit cu Vanghelie si i-am zis ca elevii de la Scoala de la Sebastian vor pubele de colectare selectiva. «Ce e aia?», ma intreaba el. I-am explicat ca e directiva europeana, e lege, care te obliga… «N-am eu bani… sa ma uit si eu sa dau la astia la juridic», zice. I-am dat trei saptamani termen. Dar va primi amenda!”. Daca Vanghelie nu mai socheaza pe nimeni, restul primarilor care trec drept „mai luminati” nu exceleaza nici ei la capitolul colectare selectiva, dar mimeaza mai bine. Lorita Constantinescu, purtator de cuvant la Eco-Rom Ambalaje, spune ca atata vreme cat legea nu-i amendeaza pe primarii care nu-si fac treaba, obligatia legala nu-si gaseste rezolvarea: „O primarie raspunde de salubrizarea localitatii, dar legiuitorul i-a dat posibilitatea sa delege aceasta competenta catre un operator. Cand a ales operatorul, pe primarie a interesat-o primordial ca tariful de salubritate pentru cetatean sa fie cat mai mic. Cetateanul nu simte, nu stie cat plateste pe gunoi. Un belgian plateste aproximativ 200 de euro/an. Nu spun ca la noi e mult sau e putin, nu stim, dar nici nu avem pretentia la acest serviciu”.

Constantinescu spune ca atunci cand primaria cedeaza serviciul de salubrizare unui operator, ar trebui sa prevada in contract si criterii de performanta: „Legislatia romaneasca prevede obligatia celor care genereaza deseuri si a autoritatii locale, sa recicleze. Nu exista clar obligatia operatorului. Si unde nu e clar obligatie in lege se numeste ca putem s-o facem si maine, ca e si maine o zi”.

Primaria numara containere inexistente

Dinspre primarii lucrurile se vad altfel. Conform unui raspuns primit de la Primaria Capitalei, municipalitatea se mandreste cu punctele de colectare selectiva amplasate in sectoare de firmele de salubrizare. Pe harta primariei exista 18 astfel de puncte de colectare selectiva chiar si in sectorul 5, in ciuda faptului ca primarul Vanghelie n-a auzit de ele si nici locuitorii nu le-au vazut cum arata. Primaria Capitalei admite ca n-a amendat niciodata asociatiile de locatari ca nu colecteaza selectiv, desi legea i-ar permite.

Nici Ministerul Mediului nu e mai putin generos in autoaprecieri, desi nu are deocamdata un plan concret de masuri pentru stimularea colectarii selective. „Conform datelor existente la nivelul Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului in semestrul I al anului 2009, au fost inventariate un numar de 270 de localitati unde se desfasoara proiecte de colectare selectiva. Pe langa acestea, in 26 de localitati se afla in derulare proiecte-pilot de colectare selectiva”, zice Ministerul Mediului. In privinta proiectelor concrete asteptate de sectorul privat ministerul avanseaza doar o cifra: „Fondurile alocate sectorului de mediu pentru perioada 2007-2013 se ridica la peste 5,6 miliarde euro”.

Ceva mai putin optimist se arata comisarul Garzii de Mediu, care recunoaste ca, daca nu intarim legislatia si nu renuntam la populism, vom ajunge sa platim amenzile impuse de UE in cadrul procedurilor de infringement. „Ma deranjeaza ca am inchis 6.700 de depozite comunale anul trecut. Dar neorganizandu-si servicii de salubritate incep sa apara altele. Colectarea selectiva e o problema in sistem. De vina e si legea pentru ca nu am transpus corect directivele europene. Cetateanul nu e amendat daca nu colecteaza corect. Daca ii amendez ca arunca gunoiul se duc in instanta si zic ca l-am pus jos cu mana, nu l-am aruncat. Am pierdut zeci de procese pe o chestie de exprimare. In plus eu am 22 de comisari, nu pot sa controlez 22 de milioane de oameni. Fiecare primarie are zeci de inspectori. I-am instruit, dar nu vor sa aplice legea. Populismul asta ne va costa mai mult!”, prevesteste Silvian Ionescu.
 

Trimite comentariul tau

Va rugam introduceti numele

Numele este obligatoriu

Vă rugăm să introduceți o adresă de e-mail validă

O adresă de e-mail este necesară

Vă rugăm să introduceți mesajul dvs.


1 × opt =

Green Report © 2014 Toate drepturile rezervate

Green Report - Afaceri, legislatie si educatie pentru un mediu curat

Designed by WPSHOWER

Powered by WordPress