In cartea sa "Omul si clima", aparuta la Editura Humanitas in 2005, istoricul Lucian Boia face o intreaga trecere in revista a perceptiei umane legate de clima, o istorie culturala a climei, din cele mai vechi timpuri si pana la recentele teorii ale incalzirii globale. "Omul si clima" a aparut si in Franta, la Les Belles Lettres, iar apoi in Anglia, la „Reaction Bookes" din Londra.
Pornind de la cele cateva teorii stiintifice ale glaciologilor, istoricul roman opineaza ca topirea gheturilor de la poli si inundatia universala ar fi un scenariu mult exagerat.
Potrivit acestor teorii, chiar daca toata banchiza arctica s-ar topi (ultimele estimari spun ca, peste 40 de ani, pe timpul verii ar putea sa nu mai existe aceastaa), nivelul marilor n-ar creste, pentru ca acolo e vorba de o cantitate prea mica de gheata, care – de fapt – pluteste pe ape.
Problema ar fi daca s-ar topi calotele glaciare din Groenlanda sau Antarctica. Calota ajunge in Antarctica la grosimi de pana la 5 km si reprezinta 85% din gheata de pe intreg globul. Unele parti ale ghetii sunt formate acum 60 milioane de ani.
Daca s-ar topi complet aceste calote, nivelul marilor ar creste, intr-adevar, cu 70 de metri, ceea ce ar fi catastrofal. Dar temperaturile coboara pana la minus 70°C iarna si minus 50°C vara. Deci, deocamdata, nu sunt in pericol sa se topeasca. Sau, pentru a se topi toata gheata, temperaturile ar trebui sa creasca atat de mult pe intreg globul, incat oamenii n-ar mai apuca inundatia universala, pentru ca ar muri arsi de vii.
Istoria imaginatiei umane
Lucian Boia analizeaza ansamblul teoriilor, scenariilor si psihozelor climatice, din Antichitate pana in zilele noastre, pentru a decripta mecanismul mental si ideologic al acestor constructii si atitudini.
Autorul imparte imaginarul climei in trei categorii: teorii de natura antropologica si psihologica (diversitatea umana se explica prin diferentele de climat), istorica (clima influenteaza dinamica proceselor istorice, ascensiunea anumitor civilizatii, stagnarea sau decaderea altora) si "catastrofica" (imaginarul "sfarsitului lumii", scenariile extinctiei cvasitotale a rasei umane, al caror prototip ramane Potopul). Autorul vorbeste, de fapt, prin toate astea, despre istoria imaginatiei umane care, de-a lungul timpului, a fost stimulata, contrariata, infuriata sau chiar terifiata de clima.
Discursul catastrofic nu e nou
„Omul si clima” a adunat peste 50 de cronici si recenzii in reviste si ziare de prestigiu din Europa
Istoricul Lucian Boia argumenteaza ca subiectul incalzirii globale are deja o istorie semnificativa. In confruntarea cu scenariul racirii globale, cu care concura la mijlocul anilor ’70, teza „incalzirii globale" a avut pana acum castig de cauza. In ultimele doua decenii, masuratorile evidentiaza o usoara crestere a temperaturii.
E doar o prima explicatie, pentru care, cel putin momentan, incalzirea globala pare sa fi castigat batalia. Boia detaliaza dosarul incalzirii globale sintetizand cinci scenarii care s-au evidentiat de-a lungul timpului. Mai intai cel conform caruia „omul este responsabil pentru incalzire si efectele acesteia risca sa fie catastrofale (daca nu ne schimbam sistemul de civilizatie).
Un al doilea scenariu sustine ca omul este responsabil pentru incalzire, iar efectele asteptate vor fi suportabile, mai ales daca le abordam cu abilitate; pana la un anumit punct, si pentru unele regiuni, efectele ar putea fi mai degraba favorabile.
Combaterea capitalismului prin clima
Un al treilea scenariu spune tot ca omul nu este responsabil pentru incalzire, dar din alt motiv: nu existaalzire! Dimpotriva, dupa anumite indicii, am putea sa ne gandim mai degraba la o racire iminenta, care ar duce la o noua era glaciara, nicidecum la incalzire. In acest context, Lucian Boia e de parere ca suntem martorii unei rasturnari de situatie fascinante in domeniul ideologiilor. „Sa combati capitalismul prin incalzire e o reelaborare ideologicala la care nici Lenin, nici Trotski si nici Mao nu s-ar fi gandit".
Prestigiosul istoric roman aduce in discutie si faptul ca felul in care sunt diabolizate particulele chimice este el insusi ideologizat: „Unii sunt acuzati ca diabolizeaza CO2, uitand putin de metan, din motive care tin mai putin de fizica atmosferei decat de ideologie. CO2 simbolizeaza marea industrie capitalista. Metanul, produs in principal de vite si de orezarii, simbolizeaza activitati agricole, taranul si Lumea a Treia", adauga istoricul.
Curentul ecologist, "o fisura" a democratiilor
Boia incurajeaza interpretarea mai relaxata a acestor teorii, si nu aplecarea spre catastrofism. De asemenea, subliniaza ca presa este un mediu deformant si amplificator in acest sens. Mai mult, ecologia e deja ideologie. „Exista o scadere a tensiunii ideologice in democratiile occidentale, care s-au obisnuit sa functioneze cu un amestec atenuat de liberalism si de social-democratie", explica istoricul priza curentului ecologist din timpurile noastre.
Boia sustine ca, de regula, cei care dau alarma in privinta incalzirii globale (sau, in anii ’70, cu privire la racirea globala) se opun liberalismului (nu digera deloc „laissez-faire"-ul liberalilor), globalizarii (care produce dereglari ecologice, dar si inegalitati economice si sociale) si capitalismului (cu precadere „salbaticul" capitalism american).
Valuri de incalziri au mai fost
Catastrofismul, inclusiv cel de natura meteorologica, ocupa acum prim-planul locurilor de discurs. Totusi, exista si voci care combat, cu argumente interesante, aceste viziuni. Unul ar fi ca evolutiile despre care se vorbeste cu spaima sunt prea recente pentru a se putea extrage din ele concluzii valabile. Apoi, concordanta intre curba incalzirii si cea a emisiilor de gaze, mai cu seama de CO2, e departe de a fi perfecta.
Intre 1850 si 1990, temperatura mondiala consemneaza mai multe valuri de raciri, urmate prompt de mai multe valuri de incalziri. Al treilea ar fi faptul ca merita sa fie pusa in discutie rigoarea inregistrarilor metodologice (continentele sunt mai bine observate decat oceanele; aparatele de azi sunt altele decat cele de acum un secol).
Pentru mai multe informatii vizitati Adevarul
