Viata Libera, Galati: Galatiul, judet cu plamanii sfartecati

UNDE SUNT PADURILE DE ALTADATA?

Padurea! Candva, o zicala spunea: "Padurea e casa si masa vanatului". Cu vreo doua mii de ani in urma, pamantul romanesc era acoperit in proportie de 70 la suta cu paduri. Este mult de scris despre rolul padurii in continuitatea poporului roman. Timp de un mileniu, padurea a insemnat adapost, un aliat puternic in razboaie, o sursa importanta de venit, o forma sigura de supravietuire, un plaman verde si sanatos. In timpurile moderne, dintr-odata am simtit dureros ce inseamna disparitia padurii. Pentru prima data am realizat golul imens creat in jurul nostru de taierea unui copac. Vorbim, inainte de orice, de schimbarea dramatica a climei. Galatiul avea la un moment dat o padure intinsa pe trei sferturi din tinutul Covurluiului, cum era pe atunci, si a ajuns astazi sa aiba doar opt la suta din teritoriu ocupat de paduri. Si suntem polul secetei din Romania.

Candva aveam 70 la suta paduri!

Ca sa ajungem sa vorbim de timpurile moderne, merita sa facem un scurt istoric. Conform unei harti a istoricului David, realizata in 1939, in urma cu vreo doua mii de ani, actualul teritoriu al judetului Galati era impadurit in proportie de 70 la suta. Ipoteza este sustinuta si de existenta urmelor unui sant de aparare, construit de vizigoti la limita masivelor paduroase existente in jurul anilor 800 e.n. Acest sant de aparare avea urmatorul traseu: Barbosi-Cudalbi-Matca-Corod pana la raul Barlad.

In epoca asa-zisa moderna, in anii 1762-1769, a fost intocmita o harta a Moldovei de catre inginerul austriac F.G. de Bawr, gravata la Amsterdam in 1781, din care reiese ca actualul teritoriu al judetului era impadurit in proportie de 60,2 la suta. In anii 1853 se intocmeste o harta de catre armata rusa, prin care se delimiteaza si masivele paduroase existente, in care padurile detineau doar 25,7 la suta din suprafata respectiva. La sfarsitul secolului XIX, intre anii 1882-1883, a fost intocmita harta topografica a Moldovei, la scara de 1:50000 si, din studiul foilor care existau atunci in zona, s-a obtinut o harta din care rezulta ca gradul de impadurire era de 18,4 la suta. Din analiza trupurilor disparute se poate deduce procentul de impaduriri la nivelul anilor 1848, cat si a terenurilor agricole. In aceasta perioada s-au defrisat paduri pentru aprovizionarea trupelor turcesti din Galati. Exista un document din 7 noiembrie 1848, emis de Departamentul averilor bisericesti din Iasi, in care se face referire la exploatarea de padure Brailesti (Bursucani), care apartinea atunci manastirii Adam, adresat staretei manastirii. Acesta confirma ca s-au taiat paduri pentru ostirile ruse si turce. Apoi, pe harta silvica a Romaniei, tiparita la Iasi in 1869, sunt mentionate padurile de stejari Balanesti (101 ha), Adam (863 ha), Fundeanu (655 ha), Carapcesti (29 ha), Craiesti (165 ha), Zimbru (58 ha), Jorasti (691 ha), Fartanesti (132 ha), Smulti (38 ha); cele de salcie de la Rogojeni (128 ha), la care se adauga si alte paduri pentru care nu se dau detalii: Cruceanu, Bursucani, Lupesti, Aldesti.

Referitor la zona sudica a colinelor Covurluiului, pe "Planul mosiilor Tolica sau Draculesti si Mastacanii-Razesi", din 1876, figureaza importante spatii forestiere la nord de Mastacani, pe dealurile Bisericii si Boieresc, precum si pe micile vai Dobra, Zavoiul Mare, Zavoiul Rasnitei.
(Va urma)

Pentru mai multe informatii viziteaza Viata libera