România, printre ultimele țări din Europa în ce priveşte scăderea accidentelor care implică biciclişti

in EcoLIFESTYLE, Recomandate, Transport 29 aprilie 2015 363 Vizualizari

Mersul cu bicicleta în toată Europa a ajuns la un nivel impresionant: 30 de milioane de biciclişti zilnic, un potenţial de 1 milion de locuri de muncă şi un impact economic de 200 de miliarde de euro. În România avem același trend de creștere a numărului de bicicliști, dar siguranța bicicliștilor nu este punctul nostru forte. Accidentele cu fatalități în rândul bicicliștilor a scăzut în UE, dar în România scăderea e cea mai mică, ne informează reprezentanții Federației Europeane a Cicliștilor (ECF) într-un interviu acordat Green Report. În creștere este și turismul pe bicicletă în Europa, dar România este o țară puțin atractivă pentru bicicliștii europeni din cauza lipsei infrastructurii. 

16393407467_40d814e5de_z

Foto: https://www.flickr.com/photos/128264299@N05/

Europa devine din ce în ce mai prietenoasă cu bicicliştii, dar mai sunt încă state în care aceştia nu sunt în siguranţă, în trafic. Ce părere aveţi despre acest aspect?

EFC: În primul rând, trebuie să ne amintim că indiferent cât de periculos e ciclismul, aproape întotdeauna e de preferat să mergem cu bicicleta, decât să nu mergem. Beneficiile mersului zilnic cu bicicleta, în ce priveşte sănătatea, sunt uriaşe şi aproape de fiecare dată vor cântări mai mult decât riscurile asociate cu accidentele din trafic (cu un raport de 20:1, conform unui studiu important). Cu toate acestea, bicliştii sunt, probabil, expuşi unui risc mai mare decât cei care folosesc vehicule motorizate (deşi per ansamblu, ţinând cont de accidentele terţe, ciclismul e o formă de transport mai sigură).

În Europa, nivelul siguranţei în ce priveşte mersul cu bicicleta a crescut în ultimii vreo 20 de ani. În ultimii zece ani, decesele cauzate de accidente în timpul mersului cu bicicleta au scăzut cu 37 de procente, scăderea având loc în toate ţările (deşi România are una dintre cele mai scăzute rate de reducere). În acelaşi timp, fatalităţile care implicau utilizatorii autovehiculelor au scăzut cu 54 de procente. Priorităţile în domeniul siguranţei rutiere ar trebui să se concentreze pe a aduce bicliştii şi pietonii pe picior de egalitate cu utilizatorii autovehiculelor. De asemenea, trebuie să ne amintim că numărul bicliştilor este probabil în creştere în Europa, consolidând fenomenul „siguranţei în cifre”, conform căruia o creştere a numărului bicicliştilor e invers proporţional cu decesele; mai mult ciclism înseamnă un risc mai mic. Asta nu înseamnă că siguranţa bicicliştilor ar trebui lăsată la voia întâmplării, din contră, o infrastructură sigură ar putea juca un rol important în acest sens. O bună infrastructură scade, de asemenea, percepţia asupra riscului, iar asta atrage mai mulţi oameni să folosească bicicletele.

O problemă majoră în momentul de faţă, pe care am încercat să o abordăm, e cea a deceselor bicicliştilor în accidente provocate de camioane şi alte vehicule de mare tonaj. Oraşele care se extind înseamnă mai multe livrări, mai multe construcţii şi un număr mai ridicat de vehicule mari de marfă în zonele urbane. Camioanele alcătuiesc doar trei procente din parcul european de vehicule, dar totuşi ele sunt implicate în 18 procente din accidentele mortale. Vrem să facem camioanele adecvate scopului în zonele urbane, asta înseamnă că şoferilor ar trebui să le fie mai uşor să vadă pe fereastra cabinei, la înălţimi mai mici, şi în jurul întregii cabine fără să se bazeze excesiv pe oglinzi.

Care e ţara cea mai prietenoasă cu bicicliştii, şi care e cea mai puţin prietenoasă? Cum explicaţi aceste diferenţe?

EFC: Ţările cele mai prietenoase sunt pur şi simplu acelea care au cei mai mulţi biciclişti; aceste două aspecte sunt strâns legate!  Atât Olanda cât şi Danemarca au o infrastructură excelentă, care oferă siguranţă şi confort pentru biciclişti, ca să atragă cât mai mulţi posibil. Asta implică finanţare şi angajament politic pentru crearea unor drumuri şi oraşe prietenoase cu ciclismul şi plimbatul pe jos. Banii investiţi vor fi, desigur, recuperaţi printr-o sănătate mai bună, mai puţine accidente, un nivel scăzut al poluării, mai puţină aglomeraţie, mai puţine zile de concediu medical etc.

Aţi avut şansa să mergeţi cu bicicleta prin România? Sau ştiţi de la alţi oameni cum e? Din ce cunoașteți, care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă comunitatea bicicliştilor din România?

EFC: Nu am pedalat niciodată în România. Dar statisticile ne spun că în România în jur de 70 de procente din fatalităţile bicliştilor au loc în zonele urbane. România are, de asemenea, cel mai mare număr de accidente rutiere la un milion de locuitori din toată Europa, conform cifrelor din 2013. Adresarea acestor probleme nu înseamnă neapărat cheltuirea unei averi pe o infrastructură în stil olandez de la bun început; pentru siguranţa rutieră a bicicliştilor şi pietonilor, ar trebui să se înceapă cu abordarea ucigaşului major: viteza. Reducerea vitezei autovehiculelor ar trebui să fie o prioritate, folosind o infrastructură simplă cum ar fi „cocoaşele”, care sunt eficiente în reducerea vitezei autovehiculelor şi ar deschide drumurile pentru ceilalţi participanţi la trafic fără să fie nevoie de instalarea altor infrastructuri mai costisitoare. E un pas esenţial spre scăderea numărului de accidente în rândul bicicliştilor şi pietonilor.

Care sunt cele mai importante provocări cu care v-aţi confruntat în ultimii ani şi pe care le-aţi depășit?

EFC: Principala provocare cu care s-a confruntat ECF la nivel internaţional a fost de a stabili că ciclismul, ca un mod de transport, de agrement şi ca activitate sănătoasă, e un subiect de importanţă internaţională. În unele ţări nu i se acordă nici măcar importanţă naţională, dezvoltarea ciclismului e considerată un subiect doar pentru municipalităţi, aşa că e şi mai dificil să le arăţi organismelor precum Uniunea Europeană sau Organizaţiei Naţiunilor Unite că acestea ar trebui să aibă politici de ciclism.

Ceea ce am făcut în mod constant a fost să luăm dovezile locale şi naţionale ale beneficiilor ciclismului şi să le recalculăm la nivel internaţional, în materie de economie, locuri de muncă, schimbări climatice sau calitatea aerului. Când facem asta, vedem că cifrele sunt uriaşe – de exemplu, avem 30 de milioane de biciclişti zilnic în ţările Uniunii Europene, un potenţial de 1 milion de locuri de muncă şi un impact economic de 200 de miliarde de euro. Făcând acest lucru, ridicăm constant statutul politic al ciclismului, care ne ajută atât pe noi, cât şi pe membrii noştri.

O altă mare provocare e să ne asigurăm că oamenii şi organizaţiile care lucrează pentru ciclism primesc sprijin. Găsim campioni în ciclism în rândul avocaţilor, funcţionarilor, politicienilor sau reprezentanților companiilor. Dar adesea aceştia au fost izolaţi sau consideraţi ca actori minori în oraşele sau în ţările lor. Prin crearea de reţele, evenimente şi proiecte internaţionale, putem aduce tot mai mulţi oameni împreună, ceea ce înseamnă un acces mai mare la resurse, ajutor şi motivaţie, şi un mai bun schimb de cunoştinţe.

6674757655_7692830ebc_z

Foto: https://www.flickr.com/photos/designforhealth/

7922481678_c391884583_z

Foto: https://www.flickr.com/photos/20centesimi/7922481678

7663458078_0379718dd9_z

Foto: https://www.flickr.com/photos/katarina_yee/

5416573795_aa63b252a5_z

Foto: https://www.flickr.com/photos/77491304@N00/

Sistemul de bike-sharing a atins piatra de hotar de 1 milion de biciclete în întreaga lume. Ce părere aveţi despre acest sistem, este el util în promovarea bicicletei ca mijloc de transport?

EFC: Dovezile în favoarea bike-sharingului sunt foarte puternice. Suntem deosebit de dornici să promovăm bike-sharing-ul ca o extensie a transportului public, pentru că transportul public este aliatul nostru în a ne face oraşele mai locuibile şi mai curate. Investind în sisteme de bike-sharing ca partener al transportului public, putem creşte investiţiile în ciclism şi să ajutăm la scăderea presiunii asupra transportului public în ce priveşte congestia tot mai ridicată a traficului.

De asemenea, ajutăm oraşele să ia decizii mai informate cu privire la modul de a investi în bike-sharing; tocmai am încheiat un studiu foarte interesant al viitoarelor noi tehnologii, care arată că bike-sharing-ul e parte din mişcarea globală SMART Cities, care foloseşte noile tehnologii pentru a face oraşele mai eficiente.

Cicloturismul e la modă în Europa, cu 45.000 de kilometri de trasee de biciclete pentru turişti. Când va fi şi România parte din EuroVelo?

EFC: Cicloturismul este, într-adevăr, un sector tot mai important al pieţei turismului. Potrivit unui studiu comandat de Parlamentul European în 2012, în fiecare an au loc 2.3 miliarde de excursii cu bicicleta în Europa, din care 20.4 milioane implică un sejur peste noapte. Acestea au generat un impact economic total de peste 44 de miliarde de euro pe an, cifre care pot fi comparate favorabil cu industria de croazieră, spre exemplu, unde avem o productivitate totală de 39.4 de miliarde de euro pe an.

EuroVelo, o reţea europeană de rute cicliste, cuprinde 14 piste lungi pentru biciclete care, împreună, conectează continentul. Rutele pot fi folosite atât de turişti biciclişti cât şi de comunităţile locale, pentru mobilitatea de zi cu zi. Două dintre aceste rute trec şi prin România: EuroVelo 6 – Atlantic-Marea Neagră şi EuroVelo 13 – Iron Curtail Trail. În momentul de faţă, în România nu există un Centru Naţional de Coordonare EuroVelo care să se ocupe de coordonarea dezvoltării traseelor, dar ECF lucrează cu mai multe organisme în vederea instituirii unei astfel de organizaţii.

Momentan, dezvoltarea rutelor cicliste în România e limitată de faptul că nu este posibilă instalarea semnelor pentru biciclişti pe drumurile publice. Având în vedere că drumurile publice liniştite, cu trafic redus sunt o componentă cheie a infrastructurii pentru multe trasee pentru biciclete, inclusiv reţeaua EuroVelo, ne lovim de un mare obstacol în încurajarea turiştilor biciclişti să treacă prin România, iar abordarea acestui obstacol trebuie prioritizată.

10425492906_d25644b4e0_z

Foto: https://www.flickr.com/photos/rollalot/

10425507586_bd870ba3e4_z

Foto: https://www.flickr.com/photos/rollalot/

10425577463_947990054d_z

Foto: https://www.flickr.com/photos/rollalot/

10425505746_2d1260f56f_z

Foto: https://www.flickr.com/photos/rollalot/

Care este următorul vostru mare pas în a determina instituţiile internaţionale şi naţionale să recunoască valoarea ciclismului?

EFC: La nivel european, este încă ambiţia noastră să vedem că Uniunea Europeană adoptă o strategie integrată vizibilă pentru ciclism. Noi avem deja un Masterplan Pan European pentru ciclism, dezvoltat de Transport Health and Environment Pan European Partnership (THE PEP), şi am vrea ca Uniunea Europeană să îşi asume propria versiune. Astfel putem continua progresul în a aduce fiecare ţară din UE la punctul în care să adopte un plan naţional pentru ciclism. Acelaşi lucru îl aşteptăm şi din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca parte a muncii lor privind schimbările climatice şi dezvoltarea sustenabilă. Le vom propune câteva acţiuni specifice de ciclism pentru Climate Summit, care va avea loc în acest an la Paris. Cu astfel de acorduri, e mult mai uşor să obţinem lansarea de investiţii şi să ne asigurăm că politicile iau mereu în considerare ciclismul.

Apoi, avem un program foarte încărcat pentru 2015, pe teme individuale cum ar fi economia locală de ciclism, siguranţa drumurilor, calitatea aerului, măsurarea ciclismului, turismul şi proiectul nostru Bike2Work, care îi ajută pe partenerii noştri locali să îmbunătăţească naveta cu bicicleta.

 

La acest interviu au contribuit: Kevin Mayne, director pentru dezvoltare, Ceri Woolsgrove, director de politici pentru siguranța drumurilor, şi Ed Lancaster, director de politici pentru turism și dezvoltare regională, din cadrul Federaţiei Europene a Cicliştilor (ECF). ECF este o federaţie „umbrelă” pentru organizaţii naţionale de ciclism (organizaţii care promovează bicicleta pentru mobilitatea urbană) din Europa. ECF a fost fondată în 1983 de către 12 asociaţii de utilizatori de biciclete, iar acum are peste 70 de organizaţii membre, care reprezintă mai mult de jumătate de cetăţeni europeni din 39 de ţări. ECF încurajează şi promovează în mod activ mersul cu bicicleta la nivel mondial, în timp ce încearcă să pună în aplicare politici de ciclism la nivel european. Unul dintre obiectivele federaţiei este să promoveze ciclo-turismul ca un factor economic sustenabil şi de mobilitate ecologică. De asemenea, se concentrează asupra siguranţei bicicliştilor şi ai altor participanţi la trafic vulnerabili. ECF conduce seria de conferinţe Velo-city, proiectul rutei cicliste EuroVelo, şi face lobby pe lângă instituţiile europene şi internaţionale.

 

Mai citeşte şi:

Bucureştiul, pe locul 8 în topul oraşelor cu cel mai aglomerat trafic auto din lume

Primul anti-furt inteligent românesc pentru biciclete

Bucureștiul, obligat prin Planul de Mobilitate să facă tranziția spre transport ecologic

Bike2Work: Angajatul lunii este angajatul care merge pe bicicletă

Comentarii

comentarii