Să aibă propria fermă. Pentru unii dintre bucătarii cu care am discutat pentru serialul Smart Cook, este visul suprem. Alții și l-au îndeplinit deja. Este vorba despre soții Rozs, proprietarii bine-cunoscutului restaurant Cocoșu Roșu, din București, și a fermei situate la 30 de km de capitală.
În ’92, când au decis să devină antreprenori, Carmen și Liviu Rozs se gândeau să înființeze o firmă de piese auto. Până la urmă, au ajuns să cumpere clădirea care găzduiește acum restaurantul Cocoșu Roșu din Militari și să amenajeze în interior o piață agro-alimentară. Planul lor nu a funcționat. Așa că au deschis tot acolo o mică terasă și, la solicitarea clienților, au început să servească și mâncare.
Treptat, s-au extins, iar acum au peste 130 de angajați. Majoritatea lucrează pentru restaurantul principal, de pe Strada Mărgelelor, o parte deservesc un al doilea restaurant, deschis pe Iuliu Maniu, iar restul asigură zilnic masa de prânz pentru vreo 800 – 1.000 de persoane.
Iar asta nu e tot. În 2007, soții Rozs au cumpărat un mic teren în Ghionea, lângă București, cu gândul de cultiva câteva legume și de a-și produce propriile murături. Au ajuns să se extindă și s-au mutat acolo, lăsându-l pe fiul lor să se ocupe de restaurantele din București. Au acum 10 hectare de pământ și alte 140 în arendă, sere, o mică pensiune turistică, numeroase adăposturi pentru animale și unități autorizate pentru prelucrarea produselor obținute.
Viața la fermă, extrem de solicitantă
Am ajuns la ferma Cocoșu Roșu spre sfârșit de noiembrie, pe o vreme de stat în casă. La ora 8 dimineața, însă, soții Rozs și angajații fermei se pregăteau pentru o nouă zi de muncă. Nici bine nu am ajuns că proprietara, Carmen Rozs, a și plecat cu tractorul la câmp. Ferma a rămas în grija soțului ei.
După o vizită scurtată considerabil de vremea rea, Liviu Rozs a rememorat, pentru a nu-știe-câta oară, povestea lor.
Mi-a explicat cum a pornit afacerea care a devenit viața lor, cum s-au mutat la țară și cât de solicitantă este viața la fermă. Muncesc cot la cot cu angajații, unii dintre ei „școlarizați” de ei și mutați la fermă.
La o fermă, nu ai program. Avem liber când se poate, nu când vrem. Dar o fac cu plăcere, nu mă plâng. Unii iubesc libertatea, alții – excursiile sau filmele. Noi ne-am dedicat viața fermei.
Diversitatea și calitatea, principalele atuuri
Spre deosebire de multe alte ferme, soții Rozs au pus accent pe diversitate. Au vaci, viței, capre, oi, găini, pui, iepuri, porci, cai și chiar ponei.
Cultivă grâu, porumb, castraveți, vinete, roșii, gogoșari, ardei și ierburi aromatice, fie pentru hrana animalelor, fie pentru consum.
Toamna, fac zacuscă, bulion, suc de roșii, pastă de ardei și dulceață. Le păstrează în beci, alături de vin și afinată.
Au o lăptărie, unde produc iaurturi și brânzeturi, dar și o carmangerie, unde procesează carnea și fac mușchi file, salam sau kaizer.
Deși nu au obținut certificate bio, administratorul restaurantului, Mihaela Drăgușin, garantează că produsele fermei sunt 100% naturale, „așa cum se făceau odinioară”. Potrivit ei, nu se folosesc nici premixuri, nici amelioratori. Din păcate, însă, nu sunt de vânzare. Și asta nu pentru că nu ar exista cerere, ci pentru că reușesc să valorifice tot ceea ce produc.
Avem deja un circuit închis”, explică dl. Rozs. „De aceea, nu vom deschide un magazin. Singurii cărora mai vindem sunt clienții fideli.
La ferma Cocoșu Roșu, nimic nu se pierde. Până și resturile alimentare sunt valorificate. De fiecare dată când angajații restaurantului vin după marfă, aduc butoaie pline cu mâncarea rămasă neconsumată în Bucrești. Astfel, reușesc să hrănească porcii.
Turismul și educația, preocupări complementare
Odată mutați la fermă, soții Rozs nu s-au mulțumit doar cu a cultiva pământul și a crește animale. Conștienți de valoarea micului lor domeniu, au vrut să amintească tuturor cum este viața la țară. Așa că au deschis o mică pensiune agro-turistică și au gândit activități special pentru copii.
De la cântatul cocoşilor, mulsul vacilor, adăpatul oilor, hrănirea purceilor, prepararea caşului dulce, vei putea cunoaşte îndeaproape orânduirea gospodăriei. Ziua se poate încheia cu o plimbare cu trăsura, plimbări cu ponei pentru copii, o vizită la stână unde poţi servi un bulz ciobănesc, sau cu o seară tradiţională românească.
Iată invitația pe care proprietarii fermei o adresează tuturor celor curioși. Insistă mai ales asupra impactului unei astfel de experiențe asupra copiilor din orașe, „care nu au văzut până acum o văcuță și cred că este mov” sau care confundă silozurile de porumb cu grămezile de banane.
