Comisia Europeana a publicat astazi trei obiective principale ale Politicii Agrare Comune (PAC), pe baza carora va prezenta propuneri legislative anul viitor. Cele trei directii iau in calcul productia alimentara fiabila, gestionarea durabila a resurselor naturale si mentinerea echilibrului teritorial si a diversitatii zonelor rurale, potrivit site-ului Comisiei.

Comisarul UE pentru agricultura si dezvoltare rurala, Dacian Ciolos, a subliniat ca este important ca PAC sa devina „mai ecologica, mai echitabila, mai eficienta si mai rentabila”.

„PAC nu este doar pentru agricultori, este pentru toti cetatenii UE – in calitate de consumatori si contribuabili. Prin urmare, este important sa elaboram politica in asa fel incat sa fie mai usor de inteles de catre publicul general si sa prezinte clar beneficiile publice pe care le ofera agricultorii societatii in ansamblul ei. Agricultura europeana trebuie sa fie competitiva nu doar din punct de vedere economic, ci si din punctul de vedere al mediului”, a declarat Ciolos.

Comunicarea CE analizeaza instrumentele viitoare care ar putea duce la indeplinirea acestor obiective in conditii optime. In privinta platilor directe, Comisia arata importanta redistribuirii, reproiectarii si orientarii mai exacte a sprijinului pe baza unor criterii obiective si echitabile, usor de inteles de catre contribuabili.

O abordare ar fi aceea de a prevedea plata unui ajutor pentru venitul de baza (care ar putea fi uniform intr‑o regiune – dar nu o suma forfetara in intreaga UE – pe baza unor criterii noi si cu un anumit plafon).

Cele trei optiuni pentru viitoarea orientare a PAC:

1) ajustarea celor mai presante deficiente ale PAC, prin schimbari treptate,
2) transformarea PAC intr‑o politica mai ecologica, mai echitabila si mai eficienta si
3) renuntarea la ajutorul pentru venit si la masurile de piata si concentrarea asupra obiectivelor referitoare la mediu si la schimbarile climatice.

In cazul tuturor celor 3 optiuni, Comisia prevede mentinerea sistemului actual format din 2 piloni: un prim pilon, care cuprinde plati directe si masuri de piata si in cazul caruia normele sunt definite clar la nivelul UE, si un al doilea pilon, care cuprinde masuri de dezvoltare rurala multianuale si in cazul caruia se stabileste un cadru de optiuni la nivelul UE, dar deciziile finale privind schemele sunt luate de statele membre sau de regiuni in cadrul unei gestiuni comune. Un alt element comun al celor 3 optiuni este ideea ca viitorul sistem de plati directe nu poate sa se bazeze pe perioade istorice de referinta, ci ar trebui sa fie legat de criterii obiective.

Cititi si: Subventiile pentru agricultura eco, negociate la Bruxelles fara consultarea producatorilor