Bicicleta nu este inca in Bucuresti un mijloc de tranport popular din cauza lipsei infrastructurii, dar si din cauza lipsei de educatie si informare. De ce e reteaua de piste de biciclete prost gandita, ce e de facut pentru ca bicicleta sa fie folosita la scara mare in Capitala si ce legislatie se pregateste in domeniu ne explica Ion Dedu, directorul executiv al Directiei Transporturi, Drumuri si Sistematizarea Circulatiei din cadrul Primariei Generale. 
Interviu de Carmen Albisteanu
carmen.albisteanu@green-report.ro
Cat de mult se merge cu bicicleta in Bucuresti la momentul actual?
Pe model-split-ul (impartirea pe sisteme de transport a calatorilor) facut cu ocazia intrunirii Master Planului de transport al municipului Bucuresti, bicicleta este trecuta cu 0%. Chiar 0% nu este, pentru ca nu s-au trecut toate zecimalele, dar oricum numarul total al calatoriilor cu bicicleta se situeaza sub 1% din totalul calatoriilor. Eu zic ca este rau. In primul rand pentru ca este un mijloc de locomotie destul de ecologic, foarte bun pentru sanatate si rapid in acelasi timp, in al doilea rand pentru ca foarte multi folosesc mijloacele private, cu consum mare de energie si care polueaza orasul.
Biciclistii se plang de conditiile proaste pe care le au in Bucuresti. De ce sunt pistele prost construite?
In Bucuresti exista cam 50 de kilometri de pista pentru biciclisti, pastrata in conditii mai mult sau mai putin bune. In mod normal, in momentul in care vrei sa ai atractivitate pentru acest mijoc de transport, ar trebui sa vorbesti de o retea de piste de biciclete, o retea coerenta, sa fie dezvoltata pe principiul unei capacitati suficiente pentru cei care solicita sa foloseasca acest mijloc de transport. Ce-am zis: uite ca exista politica Uniunii Europene si lumea merge pe bicicleta si le-am desenat acolo si le-am pus. E corect! Avem piste de biciclisti! Dar sunt ele folosibile? Se asigura securitatea intre pieton si biciclist? Se asigura securitatea biciclistului? Exista in toate zonele, la traversari, facilitati de semaforizare, de semnalizare si asa mai departe? In unele zone sunt, in altele nu sunt. Exista o retea de pista de biciclisti adaptata cerintei de deplasare? Ca eu pot sa fac o pista de aici pana la Ciurel si sa nu circule nimeni pe ea, pe cata vreme cei din Pantelimon vor sa vina cu bicicleta in centrul orasului. Daca nu ma insel, pistele au inceput sa se construiasca acum vreo trei ani. A existat o serie intreaga de constrangeri, au venit ca un adaos peste ceea ce exista, peste strazi. Si de aici toate problemele pe care o sa le intalniti: da bicicleta in panou publicitar, in statia de autobuz, in floraria de la colt etc etc.
La nivelul Primariei Generale exista un grup de lucru pe care il conduceti care discuta moduri de imbunatatire a transportului cu bicicleta in Bucuresti? Care sunt principalele rezultate ale acestuia?
Grupul de lucru cauta solutii, standarde. Chiar trebuie sa vedem cum putem sa aducem aceste standarde mai repede si mai ieftin in Romania, sa le adoptam, sa le promovam, sa elaboram legislatia tertiara. Si nu in ultimul rand, este vorba de legislatia primara in domeniu, care reglementeaza 
partea de mers cu bicicleta, armonizarea ei astfel incat sa permita si sa impuna realizarea acestor piste de biciclisti chiar pe drumurile nationale, ca si acolo avem oameni care se deplaseaza intre localitati pe bicicleta. Eu astept de la grupul de lucru sa vina cu propuneri pe care sa le analizez si sa le transmitem catre Guvern. In primul rand, vorbim de modul de incadrare a pistelor de biciclisti in cadrul tramei stradale, pe categorii diferite de strazi, langa carosabil, pe carosabil, ele trebuie definite foarte bine, astfel incat, prin lege, sa poti sa spui “strada de categoria a treia, pista de biciclete trebuie sa vina aici”. Pe de alta parte, ar trebui sa discutam despre problematica sigurantei in circulatie, cum sunt tratati biciclistii, ce grad de prioritate au, sa preintampinam orice conflict.
Care sunt principalele impedimente in insusirea bicicletei ca mijloc de transport?
Lipsa de informare este un impediment. In primul rand, nu este infrastructura suficienta, in al doilea rand nu este siguranta, iar in al treilea rand, nu stiu cati bucuresteni stiu sa mearga pe bicicleta. De asemenea, este un mare impediment faptul ca nu exista facilitati de parcare. Este foarte importanta si partea educativa pentru ca bucuresteanul deja incepe sa simta trecerea prin anii astia in care nu a facut atata miscare, a ajuns sa se gandeasca la sanatatea lui mai mult decat se gandea inainte.
Cred ca mersul cu bicicleta ar avea si un contraefect asupra modului de a gandi. Un bucurestean care merge cu bicicleta are alt comportament. Am intalnit oameni care merg cu bicicleta, si chiar bikeri inraiti, care au un pic mai mult bun simt decat ceilalti si probabil datorita faptului ca isi aerisesc mai bine creierul, sunt mai vioi, mai spontani. Am vazut si in Europa de Vest oameni mergand cu bicicleta, de la 5 la 60 de ani si am ramas surprins sa constat aceasta pofta de viata care altfel se manifesta. Utilizarea bicicletei are efecte benfice asupra societatii, formeaza altfel individul. Si eu am mers cu bicicleta si chiar zilele trecute am luat bicicleta baiatului meu si nu ma mai dadeam jos de pe ea. Mi-am propus ca primul lucru pe are mi-l iau sa fie o bicicleta.
Ce sanctiuni primesc cei care nu respecta biciclistii si care parcheaza pe piste, de exemplu?
In primul rand, conform legii, sunt sanctionati pentru nerespectarea indicatorului de parcare, de exemplu. La noi legea are o mare meteahna prin faptul ca nu poti sa amendezi posesorul, trebuie sa amendezi soferul. Asa ca daca esti politist, te duci si stai langa masina pana vine cineva. Daca vine peste trei zile…Pe de alta parte, acest grup de lucru, in cadrul propunerilor de modificare a legislatiei va trebui sa includa sanctiuni. Si pana la urma, oamenii sunt peste tot la fel: pana sa se aplice masuri administrative, au fost luate masuri tehnice. Efectele masurilor administrative au o inertie destul de mare pentru ca sunt multe masini, iau amenzi cativa, iar pana la urma sanctiunea este simtita de foarte putini.
Ce masuri se iau pentru promovarea bicicletei?
Sper ca intr-o luna de zile, institutiile publice sa fie dotate cu parcari pentru biciclete: primariile, sectiile financiare, iar scolile sa vina si ele in faza a doua. Acolo, lucrurile sunt mai complicate. Eu, personal, mi-as dori sa se realizeze si altfel de facilitati, de genul Kiss and ride – un loc amenajat langa scoala, unde parintii pot trece cateva minute sa isi vada copiii si apoi sa isi vada de drum si de treburi, care sa fie un spatiu sigur si pentru copil si pentru parinte.
Si o sa mergeti cu ea pe strada, fara frica?
Ba imi e frica pentru ca a intra in jungla asta auto din Bucuresti va fi… Dar imi doresc sa creez infrastructura necesara, astept lucrarile care stau sa inceapa si care vor avea prevazute piste de biciclete, asa cum trebuie sa aiba, si tot asa incet-incet, ca la un puzzle, sa ajungem unde trebuie.
