8 lucruri pe care trebuie să le știi despre crescătoriile de pești

Unul dintre sfaturile pe care le primim în mod constant, atunci când vine vorba despre o viață sănătoasă, este să consumăm pește, în special somon. Chiar dacă ești sau nu consumatoare de pește, este bine să cunoști aceste opt lucruri esențiale despre crescătoriile de pești.

05_25_crescatorii_peste

  1. Peștii de crescătorie au valori nutriționale ce pot fi puse la îndoială

Beneficiile nutriționale ale peștilor scad semnificativ atunci când aceștia sunt crescuți în captivitate, pentru că, de exemplu, atunci când sunt liberi, își iau acizii grași Omega-3 din plantele acvatice. În schimb, în crescătorii sunt hrăniți de cele mai multe ori cu porumb, soia, proteină de mazăre, ulei de pește, ulei vegetal și alte ingrediente care conțin puțin sau deloc Omega-3 și care nu se regăsesc în hrana naturală a peștilor. În plus, din cauza alimentației pe bază de porumb, unii pești acumulează un nivel mare acizi grași nesănătoși. Mai mult de atât, peștilor de crescătorie le sunt administrate preventiv antibiotice, ceea ce poate provoca boli rezistente la antibiotice la om.

  1. Pești pe cale de dispariție, hrană pentru alți pești

În timp ce unii pești pot trăi cu porumb și soia, sunt alții care se hrănesc cu mult pește. Tonul și somonul, de exemplu, trebuie să mănânce cam 2,2 kilograme de pește pentru fiecare 0,45 de kilograme din greutatea lor. Rezultatul este că peștii precum anșoa sau hering sunt pescuiți până aproape de dispariție pentru a hrăni peștii mai mari din crescătorii.

  1. Peștii de crescătorie, sursă de boli

Peștii de crescătorie trăiesc înghesuiți într-un spațiu mult mai mic decât ar trebui, ceea ce duce la apariția bolilor și paraziților, care de multe ori migrează și în afara fermei și infectează și peștii sălbatici. De exemplu, pe costa Pacificului din Canada, infestările cu păduchi de mare au fost responsabile de moartea în masă a somonului roz, în unele regiuni chiar de 80%. Dar pericolul nu se termină aici, căci vulturii, urșii, orcile și alte animale de pradă depind de somon pentru a supraviețui, iar bolile se pot transmite astfel și mai departe.

  1. Fermele piscicole sunt pline de toxine care afectează ecosistemele locale

Fermele nu își permit să aibă boli sau paraziți, așa că aruncă direct în apă antibiotice sau alte chimicale care afectează ecosistemele locale. Un studiu a descoperit că un medicament folosit să combată păduchii de mare omoară și o varietate de nevertebrate marine, călătoresc chiar și 800 de metri și rezistă în apă timp de mai multe ore.

  1. Peștii din captivitate trăiesc în propriile fecale

Fecalele acestora cad pe fundul apei în cantități suficiente încât să distrugă viața marină în perimetrul fermelor, dar și împrejurul acestora. În plus, ajută la creșterea algelor, ceea ce reduce conținutul de oxigen din apă și face traiul foarte dificil.

  1. Peștii sălbatici, cu origini în captivitate

Peștii crescuți în captivitate încearcă să scape de condițiile neplăcute în care trăiesc. Numai în regiunea Atlanticului de Nord, în fiecare an scapă în jur de două milioane de exemplare de somon. Prin urmare, cel puțin 20% din somonul care ar trebui să fie sălbatic, prins în Atlanticul de Nord, are origini în captivitate. Peștii scăpați din ferme se împerechează cu cei din sălbăticie, compromițând astfel genele.

  1. Somonul de crescătorie este uneori colorat forțat

Pentru că o culoare intensă este și cea care îi ia ochii cumpărătorului, crescătorul de somon ajunge la o culoare mai puternică de roz sau roșu adăugând un colorant cunoscut sub numele de cantaxantin, astaxanthin sau E161. Aceasta se adaugă în hrana peștilor și poate deveni toxică pentru om.

  1. Paradoxul lui Jevons

Acest paradox, formulat de William Stanley Jevons în 1865, spune că  progresul tehnologic care mărește eficiența utilizării unei resurse nu scade consumul de resuse, ci-l mărește. În cazul acvaculturii, aceasta face producția de pește din ce în ce mai eficientă, iar peștele devine disponibil pe scară mai largă și mai accesibil din punct de vedere financiar, ceea ce duce la creșterea cererii. Astfel, după construirea a unor noi stații de incubație între anii 1987 și 1999, care a dus la scăderea prețului somonului, cererea mondială a crescut de mai mult de patru ori în această perioadă.

TRUC: Ca să știi cum să alegi peștele din magazine, trebuie să citești eticheta. Simbolul „MSC” înseamnă pește capturat în mediul sălbatic, ASC – pește de acvacultură / de crescătorie, iar etichetele „Bio” garantează durabilitatea produselor piscicole de crescătorie.

Text: Oana Racheleanu

spot_img

Ultimele știri