Masuratori de ultima ora arata ca gaura de ozon de deasupra Antarcticii s-a redus de la 29,5 milioane de kilometri patrati la numai 23 milioane de kilometri patrati, dovedind ca masurile impuse sunt eficiente.
Specialistii de la Organizatia Mondiala de Meteorologie vin cu o veste buna despre gaura de ozon de deasupra Antarcticii. In august 2007, gaura din stratul de ozon era sensibil mai mica decat era in aceeasi perioada a anului 2006. Singurul semn de intrebare ar fi legat de temperaturile foarte mari din aceasta vara, care ar fi putut dilata atmosfera, astfel incat gaura doar sa para mai mica. Cercetatorii stau in aceste zile cu ochii pe cerul Antarcticii si analizeaza fenomenul, in septembrie fiind perioada cand, de regula, gaura atinge cele mai mari dimensiuni in fiecare an.
Geir Braathen, expert in meteorologie de la Organizatia Mondiala de Meteorologie (OMM), a declarat saptamana trecuta ca gaura de ozon formata in stratosfera (adica la altitudini cuprinse intre 15 si 25 de kilometri fata de sol) are in prezent 23 milioane de kilometri patrati. Pierderile maxime de ozon se inregistreaza, in general, in perioada 20-25 septembrie. In 2006, gaura de ozon atinsese un nivel record, de 29,5 milioane de kilometri patrati. Atunci, specialistii in stratosfera se alarmasera pentru ca spartura ramasese la aceasta dimensiune maxima timp de peste patru luni.
Potrivit statisticilor OMM, gaura de ozon, favorizata in general de frigul din stratosfera din timpul iernii australe, apare, in general, la inceputul lunii august si incepe sa se micsoreze intre jumatatea lunii noiembrie si jumatatea lunii decembrie. "Anul acesta, temperatura in stratosfera a fost mai ridicata decat in 2006. Este, deci, posibil ca din acest motiv gaura sa fie mai mica", a declarat profesorul Braathen.
Plantele, influentate de ozon
La sfarsitul lunii iulie, cercetatorii de la Universitatea britanica Exeter au aratat ca ozonul ar putea avea un rol mult mai important in schimbarile climatice decat cel prezis de oamenii de stiinta pana acum. Cercetatorii spun ca, aflat in imediata apropiere a pamantului, ozonul afecteaza plantele, reducandu-le capacitatea lor de a absorbi dioxidul de carbon din atmosfera.
Studiul facut la Exeter e considerat foarte important in comunitatea stiintifica, deoarece demonstreaza ca ozonul are un efect indirect, destul de mare, asupra partii joase a atmosferei. Cercetarile asupra stratului de ozon s-au concentrat si asupra efectelor daunatoare pe care acesta l-ar putea avea asupra plamanilor omului.
"Calculele asupra eficientei ecosistemelor de a prelua carbonul arata ca stratul de ozon e mai putin eficient decat credeam noi", a recunoscut Stephen Sitch, unul dintre autorii studiului. Cercetatorii au realizat un model electronic care sa estimeze impactul schimbarilor din stratul de ozon dupa excesul de dioxid de carbon din atmosfera, pe o perioada de doua sute de ani, intre 1900 si 2100. Astfel, scenariile facute de cercetatori pe calculator arata ca ozonul poate reduce productivitatea plantelor cu 23%.
Tratatul de la Montreal
Stratul de ozon s-a diminuat nu numai la polii Pamantului, ci si in zone intens populate: nordul Europei, Rusia australa, sudul Frantei, nordul Peninsulei Iberice si Argentina. Specialistii sustin ca, in aceste zone, echilibrul stratului de ozon este tot mai periclitat de emisiile de substante de natura antropica, cum sunt hidrocarburile fluoroclorurate si bromurate si, in general, substantele care au numeroase utilizari in industrie sau agricultura.
Dupa ce, in anii ’80, a fost descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii, mai multe tari au semnat Conventia de la Viena. Apoi, pe 16 septembrie 1987, a fost adoptat Tratatul de la Montreal. In prezent, tratatul e ratificat de 190 de state.
Prin document au fost impuse restrictii de utilizare a substantelor cloroflurocarbonice. Cu toate aceste restrictii, spun specialistii de la Organizatia Mondiala de Meteorologie, cantitatea de substante poluante stocate in atmosfera este extrem de mare, astfel incat gauri precum cele de deasupra Antarcticii vor continua sa apara in urmatorii 20 de ani.
Clorul in exces diminueaza stratul de ozon
Formula moleculara a ozonului este O3. Greutatea moleculara a substantei e de 48, adica ozonul e de 1,5 ori mai greu decat oxigenul. Studiile facute de specialisti au confirmat ca ozonul e prezent in atmosfera in cantitati foarte mici. Cercetarile de laborator au aratat ca, luat in concentratii foarte mici, ozonul este un gaz aproape incolor si inodor.
In concentratii mai mari, apare mirosul puternic de iarba verde, iar cand aceasta depaseste 15% are chiar si culoarea verde deschis. Ozonul din straturile superioare ale atmosferei permite filtrarea razelor ultraviolete ale Soarelui, periculoase pentru vegetatie, care pot provoca maladii grave (precum cancerul de piele) inclusiv la om. Atunci cand in atmosfera sunt raspandite prea multe substante chimice, in special cele pe baza de clor si clorofluorocarbonati, stratul de ozon e diminuat. In cursul ultimului deceniu, stratul de ozon a scazut, in medie, cu 0,3% pe an.
Proprietatile ozonului
Una dintre cele mai importante proprietati ale ozonului e cea de purificare a aerului. Pe langa aceasta, ozonul mai are si proprietati antibacteriene, elimina mirosurile neplacute, descompune gazele otravitoare, stopeaza procesul de dezvoltare a bacteriilor. In privinta efectelor antibacteriene, el poate scadea numarul de bacterii (colibacili, bacilii dizenteriei, bacilii tuberculozei) si virusi care se gasesc in aer sau in diverse dispersii.
In plus, datorita faptului ca are diverse proprietati de oxidare si descompunere, poate sa neutralizeze si sa descompuna prin oxidare diverse noxe cum ar fi: monoxidul de carbon, dioxidul de sulf, hidroxid de sulf, amoniacul, metanul, astfel incat sa elimine toxicitatea si mirosul neplacut al lor .
In mediile cele mai dificile, cum ar fi pietele de peste, fabricile de hartie, de cauciuc, de bauturi, dar si in magazinele ce vand produse insecticide, crescatoriile de pasari si de caini, in care exista puternice mirosuri neplacute, ozonul le ioelimina cu usurinta. Folosirea ozonului in incaperi, bucatarii, subsoluri si toalete creste foarte mult calitatea aerului si poate elimina total monoxidul de carbon, dioxidul de sulf, hidrocarburile din componenta gazelor de ardere ale tevilor de esapament ale automobilelor sau eliberate in atmosfera de catre fabrici.
Masuratorile de la Bucuresti, transmise in Canada si Grecia
Specialistii romani au inceput observatiile pentru stratul de ozon total la 1 ianuarie 1980. In prezent, aceste observatii se executa cu regularitate maxima. Specialistii de la Institutul National de Meteorologie si Hidrologie spun ca masuratorile pentru ozon se efectueaza zilnic, pe game largi de grosimi optice ale atmosferei, utilizandu-se trei lungimi de unda.
Calculul cantitatii totale de ozon se face imediat, iar valorile sunt transmise in timp real in Canada si Grecia, in vederea intocmirii hartilor emisferice de ozon. In 1992, au fost introdusi noi coeficienti de absorbtie in ecuatiile de calcul ale ozonului. Tot atunci a fost folosit pentru prima data un format nou pentru raportarea lunara a rezultatelor, fapt care a impus reevaluarea intregii baze de date despre ozon pe plan mondial. Aceste cerinte au fost aplicate si datelor din Romania, astfel incat, in prezent, statia de la Bucuresti este considerata ca fiind una dintre statiile cu cele mai corecte masuratori.
In principal, specialistii de la Bucuresti si-au concentrat cercetarea asupra climatologiei ozonului corelata cu conditiile meteorologice la scara locala si regionala. Ei fac analiza ozonului in functie de variatiile circulatiei si a variabilitatii sale naturale, de influenta temperaturilor stratosferice, dar si de stabilirea tendintei de variatie a ozonului la scara emisferica. De asemenea, in ultimii ani, a fost imbunatatit modelul matematic folosit (botezat simbolic "Aladin"), prin testarea si implementarea unei noi ecuatii de prognosticare si estimare, prin utilizarea unor parametri meteorologici noi, cum ar fi temperatura.
Romania este un participant permanent al programului international de monitorizare a ozonului atmosferic. Pana acum, Autoritatea Nationala de Meterologie a participat la toate campaniile intensive de masuratori, in decada 1991-2001, toate destinate evaluarii evolutiei stratului de ozon la latitudinile medii si polare ale Europei.
Ozonul ar putea fi de doua ori mai important pentru schimbarile climatice, decat am prevazut noi
Peter Cox, profesor universitar de la Universitatea Exeter
In 1785, cercetatorul olandez Martinus Van Marum a observat prezenta in aerul proaspat de dupa ploaie a ozonului. El a remarcat mirosul de iarba verde din atmosfera, fapt care l-a determinat sa cerceteze daca exista o substanta noua. In 1840, germanul Christian Friedrich Schonbein a continuat studiile predecesorului sau si a denumit acest gaz folosind cuvantul grecesc "ozon".
In limba greaca, ozon inseamna "aer proaspat". Schonbein a prezentat descoperirea sa Universitatii din Munchen. Ozonul a mai fost folosit si pentru inventarea primului generator de ozon de catre inventatorul Nicolae Tesla. Aflat in Statele Unite ale Americii, la 22 septembrie 1896, Tesla a patentat primul generator de ozon…. si masurat de Dobson
Primul instrument pentru monitorizarea stratului de ozon a fost inventat de Gordon M.B. Dobson, in 1920. Instrumentul, acum cunoscut drept spectometrul Dobson, masoara intensitatea a doua raze ultraviolete: una puternic absorbita de ozon, iar alta foarte putin absorbita. Diferenta intensitatii de lumina a celor doua raze e folosita pentru a determina ozonul total dintr-un anumit loc. Comunitatea internationala a hotarat ca in memoria cercetatorului Dobson sa numeasca unitatea de masurare a ozonului dupa numele acestuia: unitatea Dobson.
Pentru mai multe informatii viziteaza Adevarul
