„Are 11 sau 12 kilograme, are frână pe saboți, iar suspensia este blocată. Profesioniștii râd de ea. Spun că pot să o pun oriunde, că nu mi-ar fura-o nimeni.” Așa își descrie Adriela Morar bicicleta. Este, totuși, bicicleta care i-a adus astăzi marele premiu la cursa MTB din cadrul festivalului BikeFest, ediția a șasea.
Adriela Morar este marea câștigătoare a cursei MTB, fete. Nu este prima ei participare la BikeFest. Mi-o amintesc de anul trecut, când a venit în cortul organizatorilor, plină de noroi (plouase). Atunci, a ieșit pe locul al doilea. Astăzi, a fost însă cea mai bună.
A fost mai fain acuma, că a fost soare și mult mai multă lume, și susținători. Contează foarte mult atmosfera. E una să simți că te susține cineva, chiar dacă nu te cunoaște. E un sentiment foarte plăcut și te ajută. Pe mine mă ajută.
S-a bucurat că organizatorii au adăugat o nouă porțiune, lată, dreaptă, în care a avut timp să se odihnească. Coborârile nu i s-au părut grele, deși mărturisește că se teme de ele.
Merg la concursuri de mountain bike și coborârile mă termină. Nu mă descurc. Mă depășesc chiar și copii. Mi-e foarte frică.
Urcările sunt cele care au condus-o însă pe podium. Are, ce-i drept, și ceva antrenament. Este instructor de Zumba la World Class și, de ceva timp, ține și ore de cycling.
Cum a început aventura pe bicicletă
Prima competiție a fost pur întâmplătoare, spune Adriela. Planificase alături de doi prieteni o plimbare cu bicicletele la munte. Băieții au aflat de un concurs care avea loc chiar atunci și au insistat să se alăture.
Când am ajuns acolo, m-am speriat. Am zis că nu se poate. Erau 400 de oameni, toți echipați, mega-profesioniști. Iar eu nici măcar cască de bicicletă nu aveam. Am împrumutat o cască de role de la o prietenă de-a mea. Eram cu un tricou mult mai mare decât măsura mea, părul împletit în două codițe, n-aveam nicio treabă cu un eveniment de genul ăsta. Am vrut să renunț, dar băieții au insistat. Așa că, dacă am zis că facem o aroganță, am zis să fie maximă și ne-am înscris la cursa lungă, la avansați. Și iată cum eu trebuia să pedalez 37 de kilometri… (râde, apoi continuă cu un soi de milă în glas). M-a nenorocit.
A reușit să termine, dar au plecat înainte de premiere, căci se grăbeau prietenii ei. A doua zi, a aflat cu surprindere că ieșise pe locul al treilea.
Am plâns o oră (râde cu poftă). Îmi părea rău că nu am poză pe podium, că nu am medalie.
Așa că și-a propus ca următorul an să participe din nou și să vină acasă cu o medalie. A reușit să obțină locul al doilea, în ciuda dificultăților de pe traseu.
La o coborâre în forță, m-am dat peste cap, iar apoi a căzut și bicicleta peste mine. Apoi, am mai căzut o dată. Am continuat însă, cu gândul la podium. Când am ajuns la finish, eram toată sânge (râde, ca și cum nu ar fi vorba despre ea). M-au băgat în cortul Regina Maria și mă curățau și mă pansau simultan 4 bărbați. Aveam nisip peste tot. A fost circ.
A obținut a doua sa medalie cu gândul la tatăl ei, și el ciclist în tinerețe. De atunci, și-a propus să își facă o colecție. Are deja 14, chiar dacă, spune ea, nu merge la multe competiții. Vreo 3 pe an.
Bicicleta care îi „aduce” medaliile
Adriela are o bicicletă marca Cube. A primit-o cadou acum 5 ani. Când i-am propus să îmi vorbească despre ea, mă așteptam să o laude. Când colo, iată ce mi-a spus:
Este foarte praf. Are frână pe saboți, suspensia este blocată, mie îmi clănțănesc dinții când merg pe off-road. La propriu. În plus, este foarte grea. Cred că are 11 sau 12 kilograme. Profesioniștii, care pedalează foarte mult și au zeci de mii de premii, râd de bicicleta mea. Spun că nu mi-ar fura-o nimeni, pot să o pun oriunde. Ce-i drept, o țin afară, în curte. Plouă și ninge peste ea. Este praf (râde iar).
Amuzată, mi-a povestit cum i-au curățat-o băieții de la Ambulanța de Biciclete acum două săptămâni, înainte de o competiție. Avea lanțul ruginit.
Deși prietenii s-au tot oferit să îi împrumute biciclete mai bune la competiții, refuză. Spune că n-ar vrea să le strice. Oricum, pe a ei o folosește doar la concursuri, pentru a-și întregi colecția de medaii. În rest, circulă cu scuterul, „jucăria ei preferată”.
Anul trecut, o cam bătea gândul să se retragă din ciclism, în glorie. A împlinit 30 de ani și, de acum, va fi nevoită să concureze la următoarea categorie de vârstă, unde concurența este mult mai mare. Cu toate acestea, nu a spus „nu” când am adus în discuție posibilitatea de a ne vedea la următoarea ediție BikeFest. Gândul la medalie și la bucuria de a desface șampania ar putea-o convinge.
