BBC: Încălzirea globală, cea mai mare provocare cu care s-a confruntat vreodată omenirea

in Schimbări Climatice 3 April 2021 61 Views

Într-un amplu articol, BBC arată relația dintre omenire și energie, încă de când oamenii primitivi frecau beţele pentru a face foc, până la combustibilii fosili care au dus la revoluţia industrială. Însă felul în care alimentăm societăţile cu energie a creat şi cea mai mare provocare a omenirii, încălzirea globală, mai arată jurnaliștii.  

Energia reprezintă cheia omenirii pentru a domina lumea. O persoană care se odihneşte are nevoie, pentru a-şi susţine metabolismul, de aproximativ aceeaşi cantitate de energie pe care o consumă un bec incandescent obişnuit – aproximativ 90 de waţi (jouli pe secundă). În medie însă, o persoană dintr-o ţară dezvoltată foloseşte mai degrabă de 100 de ori această cantitate, dacă luăm în considerare energia necesară pentru a ne deplasa, a ne construi şi încălzi casele, a ne creşte hrana şi toate celelalte lucruri pe care le fac oamenii. De exemplu, un american din clasa de mijloc consumă în jur de 10.000 de waţi. Această diferenţă explică multe despre noi – biologia noastră, civilizaţia noastră şi stilurile de viaţă incredibil de prospere pe care le ducem cu toţii – în comparaţie cu alte animale.

Pentru că, spre deosebire practic de aproape orice altă fiinţă de pe Pământ, noi, oamenii, nu folosim energia doar pentru a ne alimenta metabolismul. Suntem o creatură a focului. Diferiţi antropologi cred că focul ne-a remodelat de fapt biologia.

“Orice lucru care permite unui organism să obţină energie mai eficient va avea efecte enorme asupra traiectoriei evolutive a acelui organism”, explică Rachel Carmody, profesoară la Universitatea Harvard din Cambridge, Massachusetts.

În decursul a sute de mii de ani, clima s-a schimbat în mod constant, calotele de gheaţă avansând şi retrăgându-se apoi de-a lungul emisferei nordice. Ultima eră glaciară s-a încheiat acum aproximativ 12.000 de ani. Temperaturile globale au crescut rapid şi apoi s-au stabilizat, iar omenirea a început următoarea sa transformare energetică. Aceasta a fost o revoluţie în urma căreia lumea a atins niveluri de schimbări tehnologice fără precedent.

“În decursul a 2000 de ani, peste tot în lume, în China, în Orientul Apropiat, în America de Sud, în Mesoamerica, oamenii domesticesc culturile”, explică dr. Robert Bettinger de la Universitatea din California, Davis, SUA.

Acesta consideră că, în timpul Erei Glaciare, a fost aproape imposibilă cultivarea plantelor, însă noul climat mai cald, împreună cu o creştere accentuată a nivelurilor de dioxid de carbon (CO2), a creat un mediu propice pentru viaţa plantelor. Primatele care găteau au devenit primate care cultivau pământul.

Surplusul de energie generat însemna că puteam susţine populaţii mult mai mari şi, în plus, că nu era nevoie ca toată lumea să se ocupe cu agricultura. Oamenii puteau să se specializeze în confecţionarea de unelte, în construirea de case, în prelucrarea metalelor sau puteau, de altfel, să le spună altor oameni ce să facă.

Până în secolul al XVIII-lea, societăţile noastre tot mai numeroase începeau să se confrunte cu limitele energiei furnizate de fluxul zilnic de lumină solară. Se întrevedea o catastrofă malthusiană. Cum puteam creşte hrană suficient de repede pentru a hrăni toate acele guri? Sau cum puteam obţine lemn pentru a ne construi toate casele şi corăbiile? Cum puteam obţine mangalul necesar topirii uneltelor noastre de metal? Aşa că am început să ne îndreptăm atenţia către o rocă neagră pe care o puteam extrage şi arde în cantităţi aproape nelimitate.

Cărbunele conţine energia solară captată timp de milioane de ani de către pădurile fosilizate. În timpul secolului al XX-lea, această rocă neagră avea să fie succedată de depozite geologice şi mai bogate în energie fotosintetică – petrolul şi gazele naturale. Şi, odată cu ele, oamenii au putut întreprinde tot felul de noi activităţi. Nu numai că existau combustibil fosili din abundenţă. Dar aceştia ofereau, de asemenea, surse de energie tot mai mari, eliberându-ne şi ajutându-ne să nu mai depindem de animale. Mai întâi a apărut motorul cu aburi, care transforma căldura obţinută din cărbune în mişcare. Apoi, a apărut motorul cu ardere internă. Iar apoi, motorul cu reacţie.

Combustibilii fosili nu ne alimentează numai vehiculele. De exemplu, în jur de 5% din alimentarea cu gaze naturale din lume se foloseşte pentru crearea de îngrăşăminte pe bază de amoniac, fără de care jumătate din populaţia lumii ar muri de foame. Transformarea fierului în oţel consumă 13% din producţia mondială de cărbune. Se estimează că 8% din emisiile mondiale de CO2 provin din producţia de beton.

Însă arderea de combustibili fosili a avut un efect incredibil asupra nivelului de trai. De la revoluţia industrială, oamenii au început să crească mai înalţi şi mai sănătoşi, speranţa de viaţă a crescut foarte mult şi în ţările dezvoltate se trăieşte în medie de 30-40 de ori mai bine.

Dar, deşi combustibilii fosili ne-au scos pe mulţi dintre noi din greutăţile vieţii agrare şi au creat economia globală şi un nivel de viaţă ridicat, schimbările climatice catastrofale pe care le creează acum ameninţă să destabilizeze această societate.

Aşa cum, în urmă cu două secole, am atins limitele a ceea ce putea realiza agricultura, acum încălzirea globală impune limite la ceea ce se poate face în siguranţă cu cărbune, petrol şi gaz. Aceasta a creat cea mai mare provocare cu care s-a confruntat vreodată societatea umană – o revenire la dependenţa zilnică de energia solară pentru a satisface nevoile enorme de energie a opt sau mai multe miliarde de oameni.

Citește și: 

Cea mai mare companie de cărbune din lume mizează pe fotovoltaice

INS: Producţia de cărbune a scăzut cu peste 31% în primele zece luni din 2020

Despre autor: Oana Racheleanu

Atunci când aproape toată lumea spune „Nu se poate!”, există totuși câțiva oameni care spun „Hai să găsim o soluție!”. Pe ei îi caută Oana Racheleanu, despre ei îi place să scrie.

Comentarii

comentarii