Viața într-o casă mică. Locuința din cob – experimentul ecologic devenit obiectiv turistic

Arhitecta Ileana Mavrodin a renunțat la viața sa din Canada și, după 13 ani, s-a întors în România. A construit într-un sat o casă din cob, adică un amestec din pământ lutos, nisip și paie, iar acum organizează tabere în care învață cursanții să-și ridice case sănătoase, cu materiale pe care le oferă natura.

 Viața într-o casă mică. Locuința din cob - experimentul ecologic devenit obiectiv turistic

În Canada, Ileana Mavrodin avea ceea ce mulți ar considera o viață bună: o casă cu piscină și teren de tenis și vacanțe regulate. Numai că prețul pe care îl plătea femeia era pe măsură: multe ore petrecute în fața calculatorului și, deci, probleme de sănătate.

„Aveam o spondiloză cervicală, mă dureau încheietura de la mâna dreaptă și mușchiul din palmă de la mouse”, povestește acum aceasta.

În 2004, la 50 de ani, și-a pus în bagaje cartea „The Hand-Sculpted House: A Practical and Philosophical Guide to Building a Cob Cottage” și a venit în Timișoara într-un concediu de trei luni în care să se odihnească. Întâmplător, a ajuns împreună cu o prietenă la Sasca Română, județul Caraș-Severin, unde a găsit un teren însorit, aproape de Nera, și care părea numai bun să pună în practică ce citise în carte: să construiască o căsuță din cob, denumirea în engleză pentru amestecul de pământ lutos, nisip și paie. A cumpărat terenul și, arhitectă fiind, a făcut proiectul experimentului său ecologic.

Viața într-o casă mică. Locuința din cob - experimentul ecologic devenit obiectiv turistic

„Toată filosofia acestui gen de case este să folosești materialele care sunt pe terenul respectiv, să nu aduci din altă parte, ca să nu crești amprenta de carbon, și să nu creezi gunoi, cum se întâmplă pe fiecare șantier. Cu asta în minte, am pornit să văd dacă este adevărat tot ce se spune despre aceste case de pământ: că intră șoarecii, că le spală ploaia, că nu rezistă, că sunt sărăcăcioase și prăfuite”, a povestit Ileana pentru Green Report.

În timp ce făcea fundația și ridica pereții, cu ajutorul câtorva oameni din sat, și-a reevaluat valorile și prioritățile și a decis că viața din Canada pentru ea nu mai are sens și că i-ar plăcea să locuiască la Sasca Română. A ridicat căsuța „la roșu”, adică fără finisaje, peste vară, iar peste un an s-a întors și, după 13 ani de locuit în Canada, a început să trăiască o altfel de viață.

Casa din cob de 20 de metri pătrați

Casa Verde, așa cum se numește construcția arhitectei, măsoară 20 de metri pătrați și a costat 2.000 de dolari, din care 400 – terenul. Conține o zonă de gătit cu o sobă care, atunci când este folosită, produce un fum ce trece printr-o băncuță de cob, prin spațiul unde este servită masa, apoi urcă pe horn. Casa mai are o baie și un spațiu de depozitare, iar o poliță ridicată la doi metri înălțime susține patul.

Viața într-o casă mică. Locuința din cob - experimentul ecologic devenit obiectiv turistic

Ileana a locuit mai mulți ani în căsuța sa din cob cu pereții groși de 60 de centimetri, care păstrează răcoare vara și cald, iarna, și a văzut că nimic din ce auzea înainte de construcție nu e adevărat.

„Aceste case sunt, practic, nemuritoare dacă sunt protejate de apă. Asta înseamnă să aibă un sistem de drenaj, să aibă un acoperiș bun. Casele bătrânești, de exemplu, rezistă cât trăiesc oamenii în ele. În momentul în care oamenii nu mai sunt acolo să le îngrijească, încep să se degradeze. Foarte multă lume când ia o astfel de casă se apucă și toarnă o placă de beton înăuntru, un trotuar de jur împrejurul ei. Ea nu mai respiră, e ca o casă strânsă de gât. Casele astea sunt gândite ca să respire, ca să se poată usca, pentru că ele absorb umiditatea, iar când e aerul foarte uscat, iarna, degajă această umiditate. N-ai nevoie de aer condiționat, de umidificatoare, dezumidificatoare. Ele sunt vii, într-un fel”, a explicat femeia.

Spune că unul din obiectivele sale, ca arhitect, a fost să schimbe percepția oamenilor cu privire la casele din cob. Să nu mai fie asociate cu sărăcia și cu praful, ci cu o ideea de construcții sănătoase care pot fi, dacă bugetul permite, chiar și luxoase.

„Sunt tot mai mulți oameni cu alergii, care nu suportă toate aceste chimicale din materialele de construcții așa zis moderne, toate vopselele, toate chimicalele cu care curățăm tot timpul. Atunci există o nevoie de case sănătoase, ecologice”, a zis aceasta.

A simțit că și-a atins obiectivul prin proiectarea Castelului din Lut din Valea Zânelor, o pensiune de cinci stele care a devenit cunoscută și peste hotare.

Viața într-o casă mică. Locuința din cob - experimentul ecologic devenit obiectiv turistic

Tabere despre „case mângâiate”

Pe parcurs ce a trecut timpul, Casa Verde a trezit din ce în ce mai mult interes în rândul pasionaților de mediu și, mai ales, a oamenilor care își petreceau mult timp în fața calculatorului, așa cum făcea Ileana înainte.

Viața într-o casă mică. Locuința din cob - experimentul ecologic devenit obiectiv turistic

Arhitecta a început să organizeze tabere de vară în care le explică participanților pas cu pas cum se construiește o casă de cob, pornind de la fundații și zidării, la tencuieli, vopsele naturale și modelare. Taberele au și o componentă practică, prin care cursanții pun mâna la treabă și fac pereți de cob, tencuieli de lut cu nisip, lut cu var și nisip, var cu nisip, vopsele naturale și zidării decorative cu sticle înglobate și basorelief.

Pentru că participanții construiau lucruri pe bune, în curtea Ileanei au apărut, în cei 14 ani, o prispă, o bucătărie de vară, o magazie, o căsuță a copiilor, un duș, un WC uscat și o sală de curs.

„Marea mea problema este să mai inventez ceva de construit ca să putem face demonstrații”, glumește femeia. „Trebuie să pui mâna efectiv pe material, să prinzi încredere în el, să vezi că nu este o mare filosofie, că nu este cine știe ce rețetă care trebuie urmată, ci pur și simplu trebuie să îți faci materialul să facă ce vrei tu”.

Cartea care a stat la baza deciziei de a se muta face referire și la partea filosofică din construirea unei case, spune femeia. „Este o casă pe care o modelezi, este o casă în care îți pui tu iubirea și energia pozitivă”, așa că îi învață pe cursanți să ridice case „mângâiate”, pe care să le iubească.

Viața într-o casă mică. Locuința din cob - experimentul ecologic devenit obiectiv turistic

„În ziua de azi nu mai construim cu dragoste. Îți face cineva casa repede, să te muți în ea. În momentul în care și tu contribui, să fii acolo, să modelezi tu nișele acelea frumoase, să pui tu sticla, înseamnă foarte mult pentru felul în care te vei simți în acea casă. Copiii (n.r. care vin în tabere) sunt foarte fericiți să își facă și ei locul lor, dormitorul lor”.

Casa Verde a devenit atât de cunoscută încât este trecută pe panouri ca obiectiv turistic și a fost selectată de comunitatea internațională a constructorilor de case din lut naturalgomes.org în topul primelor 9 construcții de gen din lume. Ținând cont de numărul de oameni interesați care-și fac deseori drum până la casa din cob, Ileana a decis să nu îngrădească acesta curiozitate.

„Este destul de greu să locuiești acolo când te trezești cu musafiri la 6 dimineața sau duminică după masă”, spune râzând arhitectă.

Viața într-o casă mică. Locuința din cob - experimentul ecologic devenit obiectiv turistic

Așa că a vândut apartamentul pe care îl deținea în Timișoara și s-a mutat într-un vechi spațiu de birouri în Sasca Română. Dar verile și le petrece tot la Casa Verde, ca să încurajeze cursanții să-i urmeze drumul și să-și construiască un spațiu sănătos de locuit.

Despre autor: Oana Racheleanu

Atunci când aproape toată lumea spune „Nu se poate!”, există totuși câțiva oameni care spun „Hai să găsim o soluție!”. Pe ei îi caută Oana Racheleanu, despre ei îi place să scrie.

Comentarii

comentarii