Cercetătorii de la James Cook University din Australia au dus studiul albinelor la un nou nivel: lipesc emițătoare mici pe spatele insectelor ca să identifice efectul bolilor asupra comportamentului acestora, informează Grist.org.
„Trebuia doar să le ținem în mână și să sperăm că lipiciul o să se usuce repede. Era un întreg proces, de fapt: albinele trebuie să fie vopsite individual, apoi hrănite individual, apoi să li se lipească etichetele. Apoi, tot individual trebuie scanate ca să știm cu ce culoare și cu ce tratament corespundea eticheta și, de asemenea, în care stup urmau să intre. Toate acestea se întâmplau în termen de opt ore din momentul în care apăreau albinele, deoarece pe măsură ce trecea timpul, ele începeau să învețe cum să zboare și deveneau mult mai pricepute să înțepe”, a explicat Lori Lach, cercetător la Universitatea James Cook și unul dintre cei mai mari experți în atașarea etichetelor de urmărire pentru albine.
Aceste etichete sunt, de fapt, cipuri de identificare prin frecvență radio (RFID) care permit cercetătorilor să urmărească mișcările albinelor în mod individual, așa încât să poată studia felul în care se schimbă comportamentul acestora atunci când se îmbolnăvesc.
Cercetătorii au lipit cipurile pe spatele a 960 de albine, după care le-au infestat pe jumătate dintre ele cu o doză mică de spori Nosema, un parazit intestinal non-letal, întâlnit frecvent în rândul albinelor adulte. Folosind etichetele RFID, în combinație cu observarea stupilor și a florilor artificiale, cercetătorii au reușit să vadă cât de mult muncesc albinele și ce fel de substanțe adună.
Pentru mult timp, speciile de Nosema utilizate în cadrul studiului (Nosema apis) au fost considerate benigne în comparație cu mulți alți paraziți și agenți patogeni care infectează albinele, așa că nimeni nu a studiat până acum efectul pe care Nosema îl are asupra comportamentului insectei, cu o doză atât de mică.
„Ştiam că albinele moarte nu mai pot să hrănească sau să polenizeze. Dar noi am vrut să investigăm comportamentul albinelor vii, care sunt afectate de factori de stres non-letali”, a spus Dr. Lach.
Într-un document publicat recent cercetătorii spun că, în cazul albinelor infectate, e de 4.3 ori mai puțin probabil ca acestea să transporte polen, în comparație cu cele sănătoase și, de asemenea, transportă mult mai puțin polen, atunci când totuși fac asta. În plus, albinele infectate încep să lucreze mult mai târziu, încetează să lucreze mult mai devreme și mor mai timpuriu.
Dr. Lach a spus că albinele infectate cu Nosema arată exact ca cele sănătoase, așa că e important să le înțelegem schimbările comportamentale cauzate de parazit.
„Implicațiile reale ale acestei situații îi privesc pe oameni. Aproximativ un sfert din producția noastră alimentară depinde de polenizarea albinelo. Scăderea capacității albinelor de a poleniza duce la randamente agricole scăzute”, a mai spus Dr. Lach.
Sursă foto: Flickr.com
Mai citește și:
20 de hectare de pământ din statul New York, transformate în sanctuar pentru albine
