Un nou studiu da avant strategiei de a diminua incalzirea globala prin popularea artificiala a oceanelor cu plancton care sa absoarba gazele de sera din atmosfera.
O cultura infloritoare de alge din Oceanul de Sud a incuiat dioxidul de carbon in cufere de sedimente din adancul marii, arata un studiu publicat in revista ,,Nature’’, citat de BBC News. Insa cantitatea de gaze de sera inmagazinata in adancuri nu a fost pe atat de mare precum au prezis strategiile de geo-inginerie, planurile de sporire a rezervelor de plancton (totalitatea organismelor vegetale si animale care traiesc in apa pana la o adancime de 200 m si care constituie hrana pestilor) prin insamantarea apelor marine cu pilitura de fier fiind puternic contestate de activistii de mediu ingrijorati.
Echipa internationala de cercetare din spatele studiului Crozex spun insa ca rezultatele lor au “implicatii semnificative” in lupta pentru domolirea incalzirii globale, la scurt timp dupa finalizarea unui astfel de experiment de fertilizare marina la est de Argentina.
Acesta din urma fusese suspendat la un moment dat de guvernul german dupa ce o asociatie de mediu a avertizat ca incalca normele Conventiei ONU privind diversitatea biologica. Activistii se tem ca fierul ar putea afecta ecosistemul.
Folosirea algelor drept “aspiratoare biologice ale dioxidului de carbon” a fost anuntata drept una dintre cele mai promitatoare strategii ale geo-ingineriei impotriva schimbarilor de climat. Planctonul functioneaza ca un burete natural cand vine vorba despre dioxid de carbon, absorbind gazele de sera din atmosfera. Cand planctonurile mor, ajung pe fundul marii cu tot cu dioxidul de carbon absorbit.
O serie de experimente au aratat ca insamantarea oceanelor cu pilitura de fier ar putea stimula cresterea populatiei de planctonuri, mai ales in apele bogate in substante nutritive. Insa nu se stie inca cat timp raman gazele de sera inmagazinate pe fundul marii si cantitatea absorbita.
In cadrul experimentului Crozex, echipa internationala de cercetatori a navigat pana in insula Crozet, in Oceanul de Sud, la 2.200 de kilometri de Africa de Sud. Apele de acolo au o “cultura” anuala de plancton de dimensiunea Irlandei, adica 120.000 de kilometri patrati, alimentata de fierul pus la dispozitie pe cale natura de rocile vulcanice ale insulei. Cercetatorii au observat ca mostrele de apa si de sediment prelevate de sub intinderea de plancton erau de trei ori mai bogate in carbon decat cele dintr-o regiune oceanica invecinata bogata in substante nutritive, dar nu in fier.
“Descoperirea noastra intareste ipoteza ca o rezerva mai mare de fier ar putea spori exportul de dioxid de carbon in adancurile oceanelor. Totusi, estimarile noastre privind cantitatea de dioxid de carbon izolata este inca de 15-50 de ori mai scazuta decat unele aparute in strategiile de geo-inginerie”, explica Raymond Pollard, de la Centrul National de Oceanografie din Southampton.
