Deșeurile periculoase. Cât se elimină, cât se reciclează și cât se ignoră

in Poluare, Recomandate 13 June 20181 Views

Toate deșeurile presupun un grad de periculozitate, în sensul că, prin volumul lor foarte mare și prin atenția insuficientă acordată reciclării sau tratării lor corespunzătoare, oamenii și planeta au tot mai mult de suferit. Însă o parte dintre acestea sunt periculoase în sensul cel mai propriu al cuvântului, efectele negative ale aruncării lor la întâmplare fiind directe și severe.

România generează anual, conform datelor Eurostat, 267 milioane de tone de deșeuri, dintre care 0,67 milioane de tone sunt periculoase. Ce înseamnă „deșeuri periculoase”? O scurtă enumerare a acestora include diferite substanțe sau produse inflamabile, toxice, corozive, cancerigene, ecotoxice și așa mai departe. Consecințele gestionării defectuoase a acestora sunt uriașe, câteva exemple fiind:

  • Deșeurile medicale aruncate la întâmplare pot produce îmbolnăviri în lanț;
  • Un litru de ulei uzat (alimentar sau de motor) poate contamina un milion de litri de apă;
  • Metalele din baterii afectează grav sănătatea umană și echilibrul mediului. Acestea nu se elimină sau transformă de la sine, ci se acumulează, fiind treptat absorbite de plante, animale și în final de om;
  • Becurile economice conțin mercur, care poate afecta creierul, măduva spinării, rinichii și ficatul;
  • Produsele chimice corozive pot strica țevile de scurgere sau canalele colectoare etc.

Există două mari surse de deșeuri periculoase, consumatorii casnici și, cea de-a doua, agenții economici și instituțiile. Marile probleme de gestionare vin din zona consumatorilor casnici. Volumele sunt semnificative, însă infrastructura de colectare selectivă și de preluare este, în general, absentă. În plus, din cauza campaniilor de conștientizare insuficiente, consumatorii nu știu exact ce deșeuri dintre cele pe care le generează intră în categoria celor periculoase, iar autoritățile nu acordă menajerelor periculoase importanța cuvenită. În ceea ce-i privește pe marii generatori de deșeuri periculoase, lucrurile funcționează mult mai bine, dar procesul este adesea necunoscut publicului larg. Aici, există o legislație adaptată celei europene și generatorii sunt obligați să se asigure că deșeurile periculoase vor fi eliminate corespunzător. De partea cealaltă, companiile care au ca obiect de activitate colectarea, transportul și eliminarea deșeurilor periculoase sunt controlate permanent și investesc în tehnologia necesară pentru o eliminare care să corespundă cerințelor legii.

Cele mai importante deșeuri periculoase generate de gospodării:

  • Vopselele, lacurile pentru lemn, diluanții;
  • Bateriile;
  • Electronicele și electrocasnicele;
  • Medicamentele expirate sau care nu mai sunt folosite;
  • Detergenții, produsele de curățare și dezinfecție;
  • Produse cosmetice precum lacul de unghii, acetona, fixativul, vopselele pentru păr;
  • Uleiul alimentar folosit;
  • Produsele pentru îngrijirea grădinilor și a peluzelor (pesticide, erbicide);
  • Soluțiile și spray-urile pentru gândaci, otrava;
  • Scutecele de unică folosință;
  • Becurile și alte surse de iluminat;
  • Termometrele;
  • Articole auto: combustibili, antigel, uleiuri, anvelope.

Marii generatori de deșeuri periculoase:

  • Sănătatea: deșeuri rezultate din activitatea unităților sanitare de toate tipurile (spitale, cabinete, cabinete veterinare, laboratoare) și care includ: deșeuri infecțioase, tăietoare-înțepătoare, contaminate, reactivi pentru analize și solvenți etc.;
  • Domeniul farmaceutic: deșeuri generate de farmacii, depozite farmaceutice, laboratoare (medicamente și substanțe de laborator, produse expirate);
  • Industria alimentară: reziduuri din activități de creșterea animalelor, procesarea alimentelor sau de la supermarketuri;
  • HORECA (Hoteluri, Restaurante, Cafenele): uleiuri arse sau alterate, ape uzate (contaminate cu detergenți, dezinfectanți), materiale rezultate din renovări (vopsele, lacuri, solvenți);
  • Agricultură:îngrășăminte chimice, substanțe anti-dăunători și ambalajele acestora;
  • Industria chimică: uleiuri și grăsimi industriale, deșeuri petroliere, ape uzate și nămoluri, diverși reactivi chimici, lacuri, vopsele, aditivi, coloranți, arome, ambalajele tuturor acestor substanțe;
  • Industria auto: deșeuri provenite de la spălătorii, benzinării sau stații de reîncărcare;
  • Tipografii, ateliere foto, ateliere de producție publicitară: cerneluri, soluții de spălare, ambalaje contaminate, lavete îmbibate, revelator, fixator, ambalajele acestora;
  • Saloane cosmetice și de tatuaje.

Nu toate deșeurile periculoase se reciclează” 

Termenul corect pentru felul în care sunt tratate deșeurile periculoase provenite de la agenții economici sau instituții este eliminare. Prin natura lor, acestea nu permit reciclarea, ci trebuie să fie neutralizate sau distruse. La reciclare se apelează doar în cazul anumitor categorii de menajere periculoase, precum bateriile sau electronicele și electrocasnicele.

Spre exemplificare, eliminarea deșeurilor medicale periculoase se realizează prin două procedee: fie prin sterilizare, fie prin incinerare.

Sterilizarea sau decontaminarea termică la temperaturi scăzute este recomandată și folosită peste tot în lume pentru eliminarea deșeurilor medicale considerate infecțioase. În timpul procesului de sterilizare, nu au loc modificări fizice și chimice și nu sunt elimininate noxe poluante în mediul înconjurător. În urma sterilizării, rezultă un amestec inofensiv și inodor, asemănător deșeurilor menajere.

Incinerarea este singura metodă permisă în Uniunea Europeană pentru eliminarea deșeurilor anatomopatologice, a medicamentelor citotoxice (citostaticele) sau a deșeurior chimice și farmaceutice. După procesul de incinerare rămâne ceea ce poartă numele de „cenușă de vatră”, un material inert care este depus la groapa de gunoi și care are efect neutru asupra mediului înconjurător.

În România, mare parte dintre menajerele periculoase rămân periculoase până la capăt

 În ceea ce privește menajerele periculoase, o mică parte dintre acestea se reciclează (baterii, electronice/electrocasnice), în timp ce restul, în loc să se elimine așa cum ar trebui, ajung direct la gropile de gunoi.

Există doar câteva categorii pentru care consumatorii au la dispoziție soluții dedicate, cele mai bune exemple fiind centrele de colectare a bateriilor din hypermaketuri și cele pentru echipamentele electrice și electronice.

Soluția există și în cazul medicamentelor, doar că, din cauza neclarităților din lege, nu este cu totul aplicabilă. Medicamentele expirate sau care nu mai sunt folosite ar trebui predate în farmacii, de unde ar urma să fie preluate de operatori specializați. Deși există o legislație în acest sens (Ordinul Ministerului Sănătăţii Nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, precum şi de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 962/2009 pentru aprobarea Normelor privind înființarea, organizarea și funcționarea farmaciilor și drogheriilor), nu este prevăzut și cadrul pentru aplicare. Mai precis, legea nu specifică cine anume trebuie să suporte costurile distrugerii medicamentelor predate în farmacii. Prin urmare, nu toate farmaciile primesc medicamente expirate de la persoanele care doresc să protejeze mediul și să respecte legea.

Pentru restul de deșeuri casnice periculoase, variantele ecologice sunt foarte puține sau cu totul inexistente în anumite regiuni din România. Totuși, potrivit legislației în vigoare, există un responsabil pentru managementul deșeurilor periculoase, și anume autoritățile locale. Varianta cea mai la îndemână pentru oameni și autorități ar fi ca deșeurile periculoase să fie incluse în sistemul de colectare selectivă, astfel încât să existe, în afara containerelor pentru plastic, sticlă și hârtie, și unele pentru deșeuri menajere periculoase. Foarte importantă în acest caz ar fi crearea cadrului necesar pentru transportul și eliminarea deșeurilor menajere periculoase, în așa fel încât acestea să fie tratate în mod potrivit de companii specializate.

Comentarii

comentarii