De pe cutie te privesc lateral, ca fotomodelele, cinci gaini lucioase, cu creste si barbite rosu aprins. Specia Rossa. Pasarile se lafaie pe o pajiste curata ca-n Herastrau. „Sunt fericite ca traiesc cu picioarele pe pamant”, anunta ambalajul. E verde, facut din ziare reciclate. „10 oua ecologice. Omega Fortex. Categoria A (…) Gaini hranite cu cereale ecologice”. Certificare europeana. Desfaci ambalajul si ouale au o nuanta incredibil de naturala. O cutie face 8,5 lei si se vinde la raft prin Carrefour, Selgros, Gima si Nick din Bucuresti. Il cumpara gospodina cu salariu nitel peste mediu. L-ai gustat o data, nu-l mai uiti. E mai hranitor decat oul de tara. Dar ce pacat ca se termina repede… ferma nu produce decat 100.000 de bucati pe luna.
Hotel de patru stele pentru gaini fericite
Ouale vin de la ferma Cortina Bioprod din Curtisoara de Olt. Prima si cea mai mare de felul acesta din Romania. Zece angajati fac de garda la vreo 4.000 de gaini. Le trateaza ca pe niste regine, se chinuie sa nu le supere cu ceva, le scot la plimbare pe pajiste si le dau numai mancare sanatoasa, dupa reteta europeana. Rezulta gaini multumite si impacate cu ele insele, zice patronul, Dumitru Argesanu. „Sunt vioaie, scurma si ciugulesc permanent, penajul este integru, lucitor, capul le este curat, ochii vioi, fara scurgeri din fosele nazale sau din cioc, penele din jurul anusului sunt curate, fecalele au consistenta, culoare si miros specific.
Nu exista claustrare, zgomote bizare, singuratate sau suprapopulare”. In schimb, omoloagele lor din sistemul intensiv stau inghesuite-n custi, indopate cu hormoni, vesnic stresate ca trebuie sa dea cat mai multe oua. Şi le mai si sunt incalcate cam toate cele cinci drepturi din „Declaratia Universala de Protectie a Animalelor”.
Aici, insa, fiecare gaina e respectata. O brosura a fermei explica foarte serios ca o pasare fericita este cea care ajunge la „manifestarea intregului cortegiu comportamental ancestral: cotcodacit, racait, cocotat, ciugulit, alergare, cocosit (calcare), racorit, baie de nisip… conversatii cu congenerele”. Daca se bate, isi mananca propriile oua sau da in canibalism, e clar: are depresie. Iar oul nu mai iese asa de bun.
Dar cum fericesti gaina? „Simplu, respectand normele europene in materie de oua ecologice”, zice patronul. In primul rand, si-a pus ferma intr-o zona mai putin poluata. A imprejmuit-o cu gard inalt si le-a cazat pe „fete” intr-o hala ramasa de la un fost IAS. Ăsta e „dormitorul”. 6 pasari pe un metru patrat, cum cere Europa. Apoi, confort de hotel de patru stele: 400 de locuri de cocotat, cu 18 centimetri liniari de pasare, un cuibar la 5 gaini, strat permanent de rumegus pe o treime din podea. 12-25 de grade, umiditate cam de 55-75%, curenti de aer sub 0,6 metri pe secunda, ventilatie naturala, geamuri translucide, ca prea multa lumina le blegeste. Din loc in loc, insulite de nisip.
Orice gaina care se respecta are tabieturile ei – dupa balaceala zilnica in nisip, vrea la toaleta – gratare de lemn, aranjate ca un pat. Instinctiv, pasaretul se gainateaza numai pe gratar. Dedesubt rezulta un strat gros de excremente ecologice, care merg la export mai scump decat graul! Cand ii vine sa oua, gaina se pune la coada langa cuibarul ei. Cateodata stau cate patru, cinci la coada. Se oua pe un covoras de plastic. Mai demult li s-au adus vreo 20 de cocosi, care s-au epuizat incercand sa le satisfaca pe toate. Pentru ca gainile necurtate sa nu sufere, cocosii au devenit piftie.
„Bucataria” – rozete cu hranitoare si adapatori din loc in loc. Apa scoasa din put propriu sta pe conducte, curata, neatinsa de alte ciocuri. De pe conducta se face apoi un suport de plastic, asa, ca o lingura. Gaina da cu ciocul in suport si apa picura singura din conducta. „Apa igienica”, mai curata ca aia de robinet. Din cand in cand, se amesteca cu otet de miere si mere. Alte dati, pasarile primesc direct ceai facut din plante secrete. „Sufrageria” e si ea ca-n Europa. O pajiste in plin camp. Ajunge pentru 4 metri patrati pe cap de pasare. Vara au umbrare, sa nu faca insolatie. „Cand e soare caldut, stau ca omul la plaja. Pe pajiste incep sa le scot primavara, cum ar fi cam peste trei saptamani. Atunci se inroseste campul de gaini!”, zice patronul Argesanu.
Secretul oului ecologic
Cheia oului ecologic este, insa, masa gainii. Reteta e stricta. Se combina cereale (70-80%) ecologice cu fainuri proteice de origine vegetala, saruri minerale si vitamine frantuzesti. Nu tu conservati, coloranti, vitamine de natura sintetica, organisme modificate genetic sau antibiotice. In apa de baut, in schimb, se poate turna vaccin antipseudopesta aviara. Sigur, recunoaste patronul, oul nu e chiar suta la suta natural, asta e imposibil, fiindca aerul si panza freatica nu sunt total nepoluate, plus ca un mic procent de furaj obisnuit Europa tot permite.
„Sa nu confundam oul ecologic cu oul de tara. Primul are mai multe substante nutritive decat al doilea. Al doilea e natural, dar nu neaparat ecologic”, spune Dumitru Argesanu. Fiindca romanii nu prea stiu cat de sanatos e oul ecologic, afacerea nu e chiar de nota zece. Insa se tine pe picioare si, incet, incet, piata creste. Fara subventii: pe domnii de la Agricultura ii doare-n cot de ecologie.
„Cand am inceput, n-am gasit scris la noi un singur rand despre avicultura ecologica. Ca sa invat, am colindat ferme din Ungaria, Austria, Germania sau Italia. Cand am vazut ferma din Ungaria, mi-am zis ca eu pot mai mult. Sunt economist de meserie, dar am luat specialisti de la care am invatat totul despre gaini. Din pacate, inca n-am tot ce-mi trebuie. De pilda, as vrea sa angajez un doctor veterinar, dar pe aici nu exista. Ciudat, tanti Leana de alaturi nu stie ce produc eu, in schimb sunt cunoscut in alte tari”, zice patronul. Mai demult, au venit si niste experti ai Consiliului UE pentru agricultura ecologica si au publicat concluziile in raportul de tara.
Dumitru Argesanu nu poate sta departe de „fetele” lui. S-a mutat in camp, la ferma. Şi-a ridicat cateva camarute, se culca odata cu pasarile si se trezeste la 5,30. Noaptea, angajatii pleaca si el ramane singur cuc. Adica nu chiar… mai sunt gainile, o mata si doi caini. In camp, zice el, are mai mult chef de viata.
Pentru mai multe informatii viziteaza Gandul
