La un an dupa ce „Green Report” publica un amplu articol despre situatia critica a gropilor de gunoi din Romania, numarul din luna mai revine cu o investigatie a drumului deseurilor catre reciclatori si cu incercarea de a intelege unde si ce viruseaza acest traseu cu multe obstacole. Marturisim ca de-a lungul anchetei jurnalistice ne-am „prins urechile” numarand containere existente doar pe hartie si facand calcule cu cifre contradictorii, in care algebra s-a dovedit neputincioasa.
Am descoperit ca lucrurile merg doar „pe ici, pe colo” si ca, in lipsa unei strategii articulate la nivel national, industria reciclarii se dezvolta haotic. Ca eforturile de dezvoltare a sistemului de colectare selectiva sunt depuse disproportionat, numai dinspre zona privata, in vreme ce la nivelul autoritatilor inca „se cauta solutii”.
In cover story-ul „Reciclare de ochii UE” va mai invitam sa descoperiti ca in Romania – tara in care PET-urile cresc pe camp – reciclatorii sunt nevoiti sa importe materie prima pentru ca nu e deloc rentabil sa recicleze un PET contaminat de resturilemenajere cu care e colectat de-a valma. In tot acest timp, derulam cu frenezie campanii de educatie ecologica si facem apel la cetatean sa arunce gunoaiele selectiv. Uitam insa ca acesta are ochi sa vada cum masinile de salubrizare preiau la gramada deseurile pe care el le arunca separat. Si ca, odata dezamagit, cu greu va mai fi convins a doua oara sa faca ceea ce trebuie.
Valorificarea reala este de 1%-2%, marturisesc jucatorii de pe piata reciclabilelor. Traseul plin de intermediari scumpeste artificial deseurile romanesti, care sfarsesc astfel tot in gropile de gunoi – putine si incapabile sa faca fata afluxului prea mare. Amenzile si taxele sunt impopulare, iar primarii nu vor sa-si supere electoratul.
La finalul investigatiei ne lovim de un paradox. Ne ingrijoram de soarta colectarii selective, insa aflam de la seful Garzii de Mediu ca doar 55 la suta din totalul gunoaielor produse de romani sunt colectate de salubrizatori. Pe restul, surpriza, le putem admira pe campuri, in paduri si in rauri…
Dar ce sa ne mai miram de asta, cand in anul de gratie 2010, capitala europeana Bucuresti este curatata cu… matura de nuiele. O solutie sclipitoare pentru a arunca „in aer” tonele de praf provenite de la vesnicele santiere si reparatii de drumuri din oras. Reporterii „Green Report” au obtinut o statistica oficiala socanta: din 2005 si pana astazi, aerul Bucurestiului a inregistrat zilnic, fara intrerupere, valori de poluare cu pulberi peste maximele admise. Altfel spus, bucuresteanul experimenteaza zi de zi Codul Rosu al poluarii, fara sa-l avertizeze cineva si sa-i dea asigurari ca fenomenul e temporar. Aflati din articolul „Capitala cu plamanii praf” cine ne scurteaza viata cu cativa ani si ce strategii si planuri au mai pus la cale edilii.
Incheiem intr-o nota mai optimista, cu speranta ca Legea 220 privind incurajarea producerii de energie din surse regenerabile va fi pusa, in sfarsit, in aplicare. In deschiderea sectiunii de business a revistei veti afla care sunt motivele pentru care aceasta a stat blocata timp de doi ani, cand e preconizata aplicarea ei si ce cred actualii producatori despre avantajele si dezavantajele acesteia.
