Să convingem autoritățile să spună stop risipei alimentare!

in EcoLIFESTYLE, Opinii, Poluare 30 May 2017304 Views

Desi Legea 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare a intrat în vigoare la 17 noiembrie 2016, la mai bine de 6 luni de la promulgare nu are înca norme de aplicare. Care sunt implicațiile?

atelier hrană OMNIS risipa alimentară

Ca să înțelegem de ce este esențial acest cadru legal sunt necesare câteva date:

  • aproximativ 1.3 miliarde de tone de alimente sunt risipite la nivel internațional, ceea ce înseamnă o pierdere de circa 100 miliarde de euro anual;
  • Comisia Europeană a estimat că jumătate din producția de hrană mondială sfârșește la coșul de gunoi;
  • sunt necesari 1.000 de litri de apă pentru a produce 1 kg de faină și 16.000 de litri de apă pentru a produce 1 kg de carne de vită;
  • mai mult de 1 miliard de persoane suferă de foame la nivel global și 20.000.000 de persoane trăiesc în sărăcie și excluziune în UE27;
  • 42% din risipa alimentară în Europa provine de la cetățeni, 39% din industria agroalimentară, 14% din HORECA si 5% din sectorul distribuției;
  • risipa și gestionarea deșeurilor au un cost economic, social și de mediu ridicat! Consumul de produse (incluzând, producția, transportul și distribuția) reprezintă aproximativ 50% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră. Deșeurile post-consum reprezintă aproximativ 5% din gazele cu efect de seră la nivel global, iar metanul generat la gropile de gunoi reprezinta 12% din emisiile mondiale totale;
  • la costurile economice, sociale și de mediu ale risipei, se adaugă costul anual al gestionării celor 1.3 miliarde de deșeuri produse anual la nivel global, evaluat la $205 miliarde. (sursa: Programul Națiunilor Unite pentru Mediu, 2012). Banca Mondială estimează că în țările în dezvoltare, municipalitățile (deci contribuabilii) cheltuiesc între 20 – 50% din bugetul anual pe gestionarea deșeurilor;
  • la nivel european, această creștere continuă a deșeurilor municipale solide solicită o infrastructură tot mai mare de colectare și de tratare, însemnând deci costuri de gestionare din ce în ce mai mari. Deșeurile alimentare în EU27 reprezinta 25% din deșeurile municipale solide;
  • risipa alimentară este cu atât mai îngrijorătoare cu cât nevoile de hrană și de apă la nivel mondial se vor dubla până în 2050. Perspectiva crizei alimentare modiale este cât se poate de plauzibilă, sub-alimentarea și sărăcia este însă o realitate socială a tuturor statelor membre UE.

Care este situația în România?

Pe de o parte, în România, Banca Mondială estimează la 4.5 milioane numărul persoanelor care trăiesc sub pragul de sărăcie și care au dificultăți în a-și procura hrana zilnică. Pe de alta parte, conform Comisiei Europene, risipa alimentară reprezintă 100 milioane tone anual, dintre care 2.55 milioane de tone sunt risipite în România.

Și, nu în ultimul rând, reducerea deșeurilor este o miză mare la nivel național și internațional, pentru că eliminarea prin depozitare sau îngropare este responsabilă de generarea de emisii de gaze cu efect de seră și dereglări climatice, poluarea solurilor și a pânzelor freatice și diminuarea drastică a biodiversității.

atelier hrană OMNIS risipa alimentară

Cu toate că o astfel de lege ar putea să răspundă  acestor trei nevoi pregnante, nu există din partea legiuitorului, a executivului, o viziune clară asupra a ce ar putea să însemne o politică publică voluntaristă în domeniul combaterii rispei alimentare. Nu există din păcate niciun fel de cooperare interministerială între cele trei ministere de linie (agricultură, mediu și munca) ce ar trebui implicate în implementarea unei astfel de politici publice.

Desi legea 217/2016 nu este stralucită, are cel puțin meritul de a construi un cadru pentru o viitoare politică publică, de aceea aprobarea normelor metodologice de aplicare este extrem de importantă în lupta împotriva risipei alimentare și pentru accesul la hrană a celor mai defavorizați, dar și în lupta împotriva poluării și a generării de deșeuri alimentare depozitate pentru eliminare.

În cadrul normelor de aplicare, trei aspecte sunt extrem de importante : defiscalizarea nu este cu adevărat incitativă, atâta vreme cât este mai comod și mai ieftin să arunci sau sa distrugi alimentele pe cale de expirare și deseurile alimentare. Împreună cu un grup de ONG-uri cu expertiză în domeniu (http://foodwaste.ro/2017/05/22/ministrul-agriculturii-intre-cei-45-milioane-de-romani-care-traiesc-in-saracie-si-interesele-industriei-alimentare/) propunem sa fie luate in considerare urmatoarele aspecte in elaborarea și publicarea normelor de aplicare:

  1. defiscalizarea 100% conform legii sponsorizarii a transferului de alimente prin donație în ultimele 3 zile înainte de termenul de expirare a acestor alimente fără a indica ce valoare va putea înregistra donatorul (cea de vânzare accelerată, cea inițială de intrare, cea de comercializare) poate crea efecte perverse precum abuzuri și defiscalizarea ascunsă a deșeurilor, statul român fiind păgubit și de taxele aferente gestionării deșeurilor. Este necesar ca aceste donații să aibă un statut fiscal aparte, pentru a nu denatura legea sponsorizării!
  2. mai mult, banii din bugetele de CSR/sponsorizare pe care companiile de retail și industria alimentară le rezervau ONG-urilor vor dispărea, în detrimentul defiscalizării alimentelor în curs de expirare sau, și mai rău, deșeurilor alimentare, în contextul actual în care ONG-urile se confruntă deja cu un mare deficit de finanțare publică și privată în România, punând în pericol servicii medico-psiho-sociale și educaționale esențiale furnizate de acestea!
  3. este absolut necesară integrarea cu legislația în vigoare privind regimul și ierarhia deșeurilor, precum și aplicarea pricipiului „poluatorul plătește”; astfel, contravaloarea transportului direcționării alimentelor către donatari trebuie suportată de către potențialul generator de deșeuri alimentare conform preverilor directivei 2004/35/CE transpusă în legislația națională prin OUG nr. 68/2007 modificată și actualizată.

Orice amânare sau tentativă de contra-propunere legislativă nu face decât să împingă într-un orizont de timp nedeterminat și incert implementarea unei politici publice integrate la nivel național cu un plan de măsuri concrete și voluntariste pentru combaterea risipei, a sărăciei și a deșeurilor alimentare! Avem nevoie ACUM de norme de aplicare a legii 217/2016 privind reducerea risipei alimentare!

atelier hrană OMNIS risipa alimentară

Despre autor: Raluca Ouriaghli

Raluca are o experiența de peste 10 ani în secotul ONG, fiind specializată pe antreprenoriat social, dezvoltare de afaceri sociale, lobby și advocacy.În 2008, a înființat o întreprindere socială în care persoane din grupuri defavorizate valorifică deșeuri de echipamente electrice și electronice, dar si bannere publicitare uzate (prin proiectul Remesh).În 2015, a înființat Bio&Co, o întreprindere socială care preia deșeuri alimentare, le transforma în compost, pe care il folosește apoi pentru a produce legume bio.

Comentarii

comentarii