La aproape zece ani de la intrarea pe piata romaneasca a productiei de ambalaje din aluminiu, compania americano-poloneza Can Pack si-a anuntat intentia de a se implica si in reciclarea dozelor din aluminiu din Romania. Lider in productia si reciclarea dozelor din aluminiu in Polonia, Can Pack si-a propus sa implementeze si la noi in tara sistemul de reciclare folosit cu succes in fabrica poloneza Koba.
Ca reprezentant al diviziei poloneze a companiei Can Pack, Michal Zygmunt, presedintele Pol-Am-Pack, vorbeste despre investitiile pe piata ambalajelor din aluminiu, despre avantaje si piedici in colectare si reciclare, intr-un interviu acordat in exclusivitate revistei "Green Report".
Green Report: Ce pasi a facut Can Pack Polonia pentru a deveni o companie verde?
Michal Zygmunt: Inca de la inceputul activitatii noastre am fost concentrati pe problema reciclarii, stiind ca aceasta va deveni in viitor o problema importanta. In 2001, ca un rezultat al core-businessului nostru – productia de ambalaje – am demarat colectarea dozelor din aluminiu din Polonia, incepand prin a curata in urma activitatilor noastre de productie si distributie. Am vrut sa ne implicam activ, nu doar promotional, in colectarea deseurilor de ambalaje pentru ca am vrut sa impli nim asteptarile consumatorului final, care vrea nu doar sa bene ficieze de avantajele unui ambalaj de calitate, ci si sa traiasca intr-un mediu curat.
A nu recicla era o alternativa posibila la momentul cand ati facut prima investitie pentru producerea ambalajelor din aluminiu?
Sigur ca da. In alte tari asa se procedeaza. De obicei, producatorii de cutii din aluminiu nu colecteaza. Ei sprijina colectarea din punct de vedere al marketingului, promoveaza reciclarea, fac programe de educare privind acest subiect, dar nu sunt implicati direct in colectare. Noi am incercat sa luam o alta directie.
In tari precum Germania, care are o piata foarte dezvoltata a productiei de cutii de aluminiu, sau in Olanda, Spania, producatorii nu colecteaza ei insisi, ci lasa aceasta activitate altor companii. Nu spun ca este mai bine sau mai rau. Noi am actionat altfel pentru a fi siguri ca putem monitoriza procesul de colectare si ca, atunci cand cineva ne intreaba, putem garanta 100% acuratetea rezultatelor pe care le prezentam.
Cat de profitabila este reciclarea pentru o companie de talia Can Pack?
Reciclarea are doua aspecte. Pe de-o parte, suntem oameni de afaceri, deci ne concentram pe profit. Nu facem acte caritabile, facem afaceri. De aceea, ne-am gandit ca pentru a avea aceasta afacere si maine trebuie ca astazi sa reciclam. In opinia noastra, maine fiecare va trebui sa curete dupa el insusi. Aceasta va fi o obligatie. Pe de alta parte, si eu sunt tot consumator si nu-mi place sa vad cutii de aluminu sau PET-uri la gunoi pe strada, stiind ca peste 100 de ani e foarte posibil sa traim cu totii in gunoi. Reciclarea in sine nu este afacerea perfecta.
Este probabil mult mai profitabila pentru colectorii mici. Daca doar colectarea ar fi misiunea businessului nostru, ar fi o misiune imposibila. Deci, primul motiv este ca suntem convinsi ca trebuie sa
curatam deseurile rezultate in urma ambalajelor si serviciilor pe care le pres tam. Toate companiile ar trebui sa faca acest lucru si vad ca incep sa-l faca. In momentul in care ajungi intr-un anumit punct pe scara dezvoltarii si cand iti permiti sa nu te gandesti numai la bani, incepi sa te gandesti si la responsabilitatea ta sociala. Al doilea motiv este ca trebuie sa ne pregatim astazi pentru mediul de business care va exista maine. Insa nu ne intereseaza colectarea dozelor doar ca business. Daca voiam sa facem afacere din colectarea aluminiului mergeam in oricare alta tara europeana. Noi am vrut sa investim in fabrici de productie a dozelor, insa am dorit ca acestea sa nu fie o povara pentru mediu. Cine produce trebuie sa si colecteze.
Can Pack detine propria unitate de reciclare a cutiilor din aluminiu, Koba. Care a fost investitia necesara pentru a incepe activitatile de colectare intr-un sistem precum Koba?
Investitia initiala, pentru a crea reteaua de colectare, si acum ma refer numai la Polonia, a fost de 7,5 milioane de euro. In Romania avem doua puncte de lucru, unul in Bucuresti si unul in Tecuci, unde aplicam sistemul polonez pentru ca acesta si-a dovedit eficienta. Pentru a organiza un sistem national eficient de colectare in Romania este necesar sa investim aproximativ 3 milioane de euro, avand perspectiva unei dezvoltari pe 5 ani, desigur, depe ndent de evolutia pietei, de volumul de ambalaje folosite de romani. Investitia aceasta este doar pentru crearea retelei de reciclare, adica achizitii de echipament, de aparatura mecanica, de instrumente. Nu am calculat si costurile pentru teren, pentru hale, pentru salariile oamenilor si pentru serviciile externalizate. Aceste costuri operationale se ridica anual la 5 milioane de euro. Si in Polonia am inceput tot cu doua puncte de lucru si, de la an la an, s-au dezvoltat.
Care sunt performantele de reciclare ale Can Pack, prin Koba, in raport cu tintele impuse de UE in privinta reciclarii ambalajelor din aluminiu?
Tinta finala de reciclare a aluminiului, in Europa, este de 50%, pentru Romania, Polonia, pentru orice tara. Deci 50% din aluminiul introdus pe piata ar trebui sa fie revalorificat. In 2007, numai Can Pack singura a colectat mai mult de 55% din volumul total de doze de aluminiu introdus pe piata. Tinta de colectare de 50% era fixata pentru anul 2014. Noi am depasit deja 55% in 2007. Si am facut acest lucru doar colectand cutii din aluminiu.
Aproximativ 80% din ambalajele din aluminiu puse pe piata in momentul de fata reprezinta cota detinuta de cutiile postconsum (n.r. – UBC "used beverage cans"), iar 20% reprezinta cantitatea de folie de aluminiu si diverse tipuri de capace metalice pentru cutii sau sticle. Noi, colectand doar cutii din aluminiu, am reusit impreuna cu competitorii nostri sa acaparam 75% din volumul total al pietei, care se traduce in aproximativ 90% din volumul pietei de UBC.
E un rezultat foarte bun. Ganditi-va ca, in Germania, exista o recompensa de returnare. Clientul plateste cu 25 de eurocenti mai mult la cumpararea unui produs ambalat, insa primeste acesti bani inapoi atunci cand returneaza ambalajul postconsum, la un punct de colectare. Acest sistem ofera o motivatie puternica pentru consumator sa colecteze, dar, de asemenea, transfera costul de colectare asupra consumatorului, care plateste mai mult pentru produs. In Polonia nu avem asa ceva si, cu toate acestea, sistemul a functionat foarte bine si mult mai ieftin.
Cifrele arata ca, la nivelul Poloniei, Can Pack este cel mai mare colector de ambalaje din aluminiu, avand un procent de de 65% din piata de colectare UBC. Pe ce loc s-ar plasa Polonia la capitolul reciclarea aluminiului intr-un clasament european?
Suntem in urma unor societati mature, precum tarile din Peninsula Scandinava, Germania sau Olanda. Si statele nordeuropene au performante mai mari decat cele obtinute de noi in Polonia, cele mai multe dintre ele fiind avantajate de suprafata relativ redusa a teritoriului lor, dar si de numarul mai mic al populatiei, mai concentrat geografic. Cu toate acestea, la nivelul Europei Centrale si de Est suntem lideri pe piata de colectare-reciclare, avand performante mai bune decat Marea Britanie si decat Franta. Totusi, trebuie sa tinem cont de faptul ca societatile vestice au doua avantaje. Unul este sistemul selectiv de colectare a deseurilor, care e foarte bine dezvoltat. Au o infrastructura municipala foarte bine pusa la punct. Dar au lucrat pentru acest lucru 40 de ani. Noi, adica Polonia, Romania si alte tari, am inceput aceasta treaba acum 5-10 ani. Deci este foarte greu pentru noi sa dezvoltam in cativa ani un sistem care pe ei i-a costat miliarde de euro. Ca tari aflate intr-o rapida dezvoltare, nu avem bani pentru asa ceva, deci trebuie sa folosim o metoda aparte, pe care sa o punem in aplicare pas cu pas, dar nu va fi o treaba de o zi. Uniunea Europeana se asteapta ca noi sa dam rezultate, insa nu tine sea ma ca ei au avut la dispozitie 40 de ani, iar noi – doar 10. Deci nu e un lucru usor de facut.
Al doilea avantaj al societatilor vestice este ca sunt mai educate din punctul de ve dere al mediului. Oamenii sunt mult mai constienti de ceea ce fac cu ambalajele lor. Ei au grija de mediu chiar din casele lor, pentru ca isi separa deseurile. In tarile noastre va dura ceva pana cand oamenii nu doar ca vor auzi despre sortarea deseurilor la radio, ci vor gandi ei insisi ca asta trebuie sa faca. Nu pentru ca trebuie, pentru ca li se impune, ci pentru ei insisi. Noi suntem dezavantajati de faptul ca inca trebuie sa platim bani pentru servicii care in Vest sunt facute de fiecare om in parte, acasa la el. Avem nevoie de timp ca sa educam societatea noastra. Cu toate acestea, sunt cifre care arata ca tarile care acum se lupta pentru dezvoltare au facut progrese. In Romania, unde sistemul a inceput sa se formeze in ultimii 3 ani, putem vedea primele rezultate. Astazi nu este totul perfect, dar suntem pe calea cea buna.
Ce diferente vor exista intre sistemul polonez si cel din Romania?
Sistemul legislativ care guverneaza mediul de afeceri in Romania este similar celui din Polonia, cu mici exceptii. Din acest punct de vedere nu este nevoie sa folosim alte motoare legale decat cele pe care le folosim in Polonia. Avem, de asemenea, aceeasi structura de companii, aceeasi diviziune a functiilor pe care o avem si in Polonia. Avem o fabrica de doze din aluminiu in Romania, avem o companie care colecteaza si recicleaza dozele, SC Amep Tecuci SA, deci folosim acelasi pattern de dezvoltare. Avantajul unui asemenea sistem, comparandu-l cu sistemul bazat pe schema de recompensare la returnare, este acela ca opere aza colectarea cu cele mai scazute costuri. Aceasta a deschis portile competitiei, in spatiul cuprins intre sanctiunea pentru incapacitatea de a colecta si a recicla si costul colectarii si recicla rii. Tintele de mediu ar trebui atinse, dar nu ar trebui sa platim miliarde pentru asta din moment ce exista deja destule zone in care societatea ar trebui sa-si investeasca resursele.
Practic, avem aceeasi banca de experienta, motiv pentru care vrem sa facem si in Romania exact acelasi lucru ca in Polonia. Vrem sa avem aceleasi rezultate. Cel mai important obstacol pe care l-am intampinat in Romania este interdict ia de colectare a dozelor din aluminiu de la persoane fizice. Daca persoanele fizice nu pot colecta, unde vor ajunge toate aceste ambalaje? La groapa de gunoi? Inteleg ca exista o baza pentru regulamentul care interzice achizitionarea metalelor neferoase de la persoane fizice pentru a proteja infrastructura. Insa dozele din aluminiu utilizate nu sunt un element al infrastructurii industriale a tarii si nu este niciun risc in a permite comercializarea libera a acestui material. Din contra, va avantaja societatea in doua
feluri. Pe de-o parte, colectarea de UBC va constitui o sursa de venit pentru persoanele sarace, iar, pe de alta parte, va mari cantitatea de cutii din aluminiu colectate de pe piata inainte de a fi amestecate cu alte deseuri.
Care sunt tintele pe care vi le-ati propus?
Ne-ar placea ca in urmatorii doi ani sa acaparam o cota de cel putin 20% din piata romaneasca de colectare si reciclare a ambalajelor din aluminiu. Ceea ce vedem ca fiind o problema in Romania este consumul neuniform, neconcentrat. In afara de Bucu resti, care este o aglomerare urbana semnificativa, avem orase cu marime medie si comunitati mici in care nu putem organiza cu usurinta un sistem de colectare. De asemenea, consumul de doze din aluminiu este in crestere, insa nu este urias incat sa permita dezvoltarea unei retele mari. Pentru ince put, aceste doua puncte de lucru sunt suficiente si, in 3-4 ani, vom avea maximum 7 sau 8 puncte mari de colectare, unde vom aduna, sorta si compacta dozele din aluminiu. Vom avea o medie de 5-10 persoane per punct de lucru, in functie de volumul de doze din aluminiu care va fi colectat. Fiecare dintre aceste doua puncte va putea avea clienti venind de la pana 200 km, deci vom acoperi aproape tot teritoriul Romaniei. Probabil vom incepe extinderea cu deschiderea unor puncte de lucru in orase precum Con stan ta, Bacau sau Cluj. Insa, repet, pentru inceputul afacerii, tinta noastra este 20%, iar peste 4-5 ani ne propunem sa atingem tinta europeana de reciclare a aluminiului in Romania, de 50%.
