Programul de certificare in ecoturism, lansat de Asociatia de Ecoturism din Romania (AER), se afla la prima incercare de definire si implementare a acestui domeniu in Romania.
Cele opt principii de ecoturism identificate in programul de certificare australian NEAP – Nature and Ecoturism Accreditation Program – si adaptate necesitatilor turismului si conservarii naturii din Romania stau la baza formularii criteriilor certificarii in ecoturism.
1.Unul dintre principiile ecoturismului este acela al orientarii turistului catre zonele naturale. Ecoturismul se axeaza pe experienta directa si personala a turistului in natura, se desfasoara in cadrul naturii si se bazeaza pe utilizarea acesteia. Folosindu-se de caracteristicile geomorfologice, biologice, fizice si culturale ale naturii, turistul va beneficia de o mai mare apropiere de valorile naturale si spirituale. Prin urmare, pentru operatorii interesati in planificarea, dezvoltarea si managementul ecoturismului, accentul pe zona naturala este esential.
2.Cel de-al doilea principiu este acela al interpretarii produsului ecoturistic. Interpretarea reprezinta modalitatea prin care operatorul ofera turistilor si comunitatii locale informatii si experiente in legatura cu potentialul zonei, valorile ei naturale si culturale, astfel incat sa determine o largire a nivelului de cunoastere si apreciere din partea acestora.
3.Toate activitatile ecoturistice sunt menite sa ofere cele mai bune practici de turism si planificare din punct de vedere al conservarii naturii si dezvoltarii durabile. Planificarea si derularea activitatilor ecoturistice trebuie facute astfel incat impactul produs asupra naturii sa fie minim.
4.Un alt principiu al ecoturismului este acela al contributiei la conservarea ariilor naturale. Ecoturismul presupune participarea operatorilor la conservarea ariilor naturale vizitate, oferind modalitati constructive pentru bunul management si conservarea acestor arii naturale (ex: oferirea ajutorului financiar in actiunile de reabilitare a ariilor naturale, colectarea deseurilor lasate de turisti sau contributia catre organizatiile de conservare).
5.In anumite zone, ecoturismul reprezinta o sursa de dezvoltare, oferind contributii durabile privind dezvoltarea comunitatilor locale. De aceea, beneficiile rezultate din activitatile ecoturistice ar trebui sa se indrepte cel putin in parte si asupra comunitatilor. In afara contributiilor financiare, beneficiile pentru comunitati pot proveni si din folosirea ghizilor locali, cumpararea de bunuri si servicii locale si folosirea facilitatilor locale.
6.Desi accentul in ecoturism se pune in general pe valorile naturale ale regiunii, multe din aceste regiuni au si o importanta valoare culturala. Activitatile de ecoturism si planificarea lor trebuie sa asigure o reducere a impactului negativ asupra comunitatii locale vizitate si asupra stilului de viata al locuitorilor, oferind in acelasi timp contributii constructive pe termen lung acestor comunitati. In consecinta, ecoturismul trebuie sa puna in evidenta si componenta culturala a ariei vizitate si sa contribuie la conservarea acestei componente.
7.Ecoturismul trebuie sa raspunda asteptarilor turistilor. In dezvoltarea produselor ecoturistice trebuie avut in vedere faptul ca, in general, potentialii turisti din acest domeniu au un nivel ridicat de educatie si de asteptari. Astfel, gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic este esential, experienta oferita trebuie sa indeplineasca sau chiar sa depaseasca gradul de asteptare al turistilor.
8.In cadrul produsului ecoturistic, se urmareste realizarea unui marketing corect, care trebuie sa duca la asteptari realiste din partea vizitatorilor. Marketingul pentru ecoturism ofera clientilor informatii complete si responsabile care conduc la cresterea respectului pentru mediul natural si cultural al zonelor vizitate si a gradului de satisfacere a turistilor.
