România ezită în privința Pactului ecologic european, deși oportunitățile sunt clare

in Energie, Opinii 1 April 2020 442 Views

În timp ce Uniunea Europeană planifică intens următorul cadrul financiar 2021-2027 și pune presiune ca Pactul ecologic european să devină realitate prin prisma bugetului aprobat, decidenții români nu reușesc încă să stabilească ținte mai ambițioase și parametrii pentru o tranziție energetică de succes.

O întrebare apare inevitabil. Oare liderii români iau în serios criza climatică și eforturile globale de limitare a creșterii temperaturii peste 1,5 grade celsius? Pactul ecologic european este perceput la București ca o obligație impusă României de către UE, prim-ministrul declarând că Pactul este „o adevărată religie” la Bruxelles.

Dar aceste afirmații sunt contrazise de faptul că România nu s-a numărat printre statele care au respins angajamentul pentru neutralitate climatică în 2050. Oamenii politici români au susținut sau au propus acțiuni pentru climă, însă când momentul faptelor se apropie, viziunea lor este limitată de măsuri populiste – așa că aleg să prezinte țintele ambițioase ca impuse de Uniune.

Factorii de decizie politică mizează în continuare pe gazul natural și energia nucleară ca mijloace de tranziție energetică. Gazul natural nu este un combustibil de tranziție potrivit din multe puncte de vedere, în principal din cauza costurilor mari de investiție și impactul negativ ridicat asupra mediului.

În plus, ultima versiune a Planului național integrat pentru energie și schimbări climatice (PNIESC) include o capacitate instalată pe cărbune de 1,98 GW în 2030 (aproximativ 7,9% din mixul de energie preconizat). Folosirea cărbunelui până în 2030 este o decizie contrară cu procesul de eliminare treptată a cărbunelui adoptat de majoritatea statelor membre UE. În timp ce alte țări cu capacitate mult mai mare pe cărbune au planificat eliminarea acestuia din sistem până în 2030, 2038, chiar 2023, numai România și alte șase state membre nu au stabilit încă o dată în acest sens.

Gazul natural nu este soluția potrivită

Dezvoltarea unor capacități noi pe bază de gaz natural este nerentabilă pentru România, întrucât opțiunile de finanțare pentru asemenea proiecte vor fi curând foarte limitate. Pentru a atinge ținta strategică de a deveni neutră climatic în 2050, România ar trebui să planifice în 15-20 de ani o nouă tranziție, de la gaz natural la regenerabile, o etapă în plus, inutilă.

Începând cu 2022, Banca Europeană de investiții nu va mai finanța proiecte pe bază de combustibili fosili, inclusiv gaze naturale, iar propunerile de reglementare ale următoarelor Fonduri de Dezvoltare Regională și de Coeziune prevăd excluderea combustibililor fosili din schema de finanțare.

Chiar dacă emisiile de CO2 sunt mai reduse decât cele provenite din arderea cărbunelui, impactul scurgerilor de metan, un gaz cu efect de seră de 23 de ori mai mare decât dioxidul de carbon, trebuie luat în considerare.

Așadar, în mobilizarea pentru tranziție energetică, România ar trebui să investească acești bani în măsuri pentru eficiență energetică și modernizarea sistemului pentru buna integrare a surselor de energie regenerabilă, o tranziție mai ieftină și mult mai eficientă.

Potențialul și oportunitățile României

Guvernul trebuie să realizeze un plan coerent cu neutralitatea climatică și să transpună regulamentul european în politici locale eficiente. Până acum, nu a fost aprobată nicio acțiune sau legislație în sensul decarbonizării economiei.

România are multiple oportunități financiare de care poate profita, cu condiția respectării angajamentului de atingere a țintelor energetice. Un raport recent lansat de Sandbag și CEE Bankwatch Network demonstrează potențialul enorm și oportunitățile României pentru o tranziție energetică de succes. Conform ultimelor estimări din PNIESC, țara are nevoie de investiții în valoare de 22,6 miliarde de euro pentru transformarea sistemului energetic. Deși această sumă pare una colosală, este prevăzut ca cel puțin 25% din următorul buget UE să finanțeze acțiuni pentru reducerea impactului schimbărilor climatice. Pe scurt, România poate mobiliza:

  • 5,5 miliarde euro din Fondul de Coeziune, din care 3,1 miliarde pot fi alocați sectorului energetic;
  • 757 de milioane de euro din Fondul pentru Tranziție Justă, România fiind al treilea cel mai mare beneficiar după suma alocată;
  • 10,11 miliarde euro din Mecanismul de Tranziție Justă; și
  • 18 miliarde eu euro din schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, dacă România va începe să le tranzacționeze la bursă și să reinvestească sumele obținute pentru tranziția energetică.

Alte instrumente de finanțare precum Connecting Europe Facility, InvestEU sau programul LIFE+ pot fi utilizate pentru susținerea tranziției către energie curată.

România trebuie să se folosească de aceste resurse pentru implementarea de proiecte și măsuri eficiente pentru atingerea țintelor de energie și climă din 2030 și 2050. Până acum, în perioada de finanțare 2014-2020, România are o rată de absorbție a fondurilor europene de doar 31%, în timp ce fondurile din Politica de Coeziune nu au fost folosite la potențialul maxim: doar 7,8% din investiții au fost direcționate către proiecte de energie curată față de obligația de 20%. Având în vedere faptul că România are deja un mix energetic diversificat, cu 50% regenerabile, cel mai mare parc eolian din Europa și potențialul tehnic de aproximativ 86 GW pentru producția de energie din surse solare și eoliene, decidenții români ar trebuie să privească Pactul ecologic european ca o oportunitate de creștere economică, nu ca o piedică în procesul de dezvoltare.

***

Laura Nazare s-a alăturat echipei Bankwatch în 2017 și coordonează campania națională pentru tranziție energetică. În activitatea sa, Laura se concentrează și pe instrumentele financiare special create pentru accelerarea procesului transformativ și pentru atingerea tuturor obiectivelor climatice și energetice asumate la nivel național.

Comentarii

comentarii