Unde se duc apele uzate cand se duc

in Stiri 22 July 2011 413 Views

Uniunea Europeana a dispus ca pana in anul 2018 toate localitatile din Romania sa fie racordate la sisteme de canalizare si statii de epurare. Termenul, care a suferit deja o amanare in raport cu cel acordat altor state europene, este o provocare dura pentru autoritatile romane, in conditiile in care, la sfarsitul anului trecut, putin peste jumatate dintre romanii ce traiesc in localitati cu peste 2.000 de locuitori aveau acces la retelele de canalizare.

Romania se afla in coada clasamentului european in ceea ce priveste accesul la utilitati. Tara noastra si-a asumat sa atinga, etapizat, anumite tinte de racordare a populatiei la sistemul de alimentare cu apa si canalizare.

Cu toate ca exista posibilitatea finantarii cu fonduri europene, proiectele sunt implementate cu dificultate si intarziere, iar tintele raman tot mai greu de atins. Din aceasta cauza, Romania este deficitara la capitolul colectarii apelor uzate ce ajung, inevitabil, in apele raurilor pe care le polueaza sau in cele freatice. Probleme sunt insa si acolo unde exista canalizare: statiile municipale lipsesc in cele mai multe orase sau nu respecta normele europene.

Potrivit datelor Administratiei Nationale ”Apele Romane” (ANAR), indicele de racordare a populatiei echivalente la sistemele de canalizare este de 54,28%.

Locuitorul echivalent (l.e.) reprezinta unitatea de masura pentru poluarea biodegradabila si stabileste dimensiunea poluarii provenite de la o aglomerare umana. Se exprima ca media acelei poluari produse de o persoana intr-o zi; in directiva europeana s-a fixat valoarea de 60 grame consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) pe zi.

Conform negocierilor Romaniei cu Uniunea Europeana (UE), precizate in Tratatul de aderare la Uniunea Europeana, tintele intermediare de realizare pentru incarcarea biodegradabila exprimata in locuitori echivalenti din punctul de vedere al colectarii apelor uzate urbane sunt urmatoarele:
31 decembrie 2010 – 61% din incarcarea biodegradabila totala in l.e.
31 decembrie 2013 – 69% din incarcarea biodegradabila totala in l.e.
31 decembrie 2015 – 80% din incarcarea biodegradabila totala in l.e.

Racordare la canalizare, pana in 2018

La sfarsitul anului 2018, toate aglomerarile umane cu mai mult de 2.000 l.e. trebuie sa fie prevazute cu retele de canalizare reprezentand 100% din incarcarea biodegradabila totala in locuitori echivalenti.

Pentru aglomerarile cu mai putin de 2.000 l.e., precum si pentru aglomerarile cu mai putin de 10.000 l.e. din zonele costiere, inainte de evacuarea in apele receptoare, este necesar sa se realizeze ”o epurare corespunzatoare” care sa aiba in vedere conditiile locale. Si pentru aceste tipuri de aglomerari, perioada finala de tranzitie este 31 decembrie 2018.

Datele ANAR arata ca la sfarsitul anului 2010 au fost inventariate lucrari de executie, in diferite stadii, pentru retele de canalizare totalizand 1.004,375 km, dintre acestea fiind finalizati circa 116 km.

Lungimea totala existenta a retelelor de canalizare este 22.196.329 km. La sfarsitul anului 2010, existau fizic 822 retele de canalizare, din care 606 functionale, restul de 216 fiind in diferite stadii de executie sau nu s-a rea-lizat inca racordarea locuitorilor echivalenti din cau-za nefinalizarii in totalitate a lucrarilor.

Judetele cu cel mai mare grad de racordare la retele de canalizare sunt Braila, Brasov, Constanta, Cluj, Sibiu si municipiul Bucuresti. La polul opus, gradele de racordare cele mai mici se inregistreaza in Dambovita, Giurgiu, Teleorman, Caras-Severin si Vaslui.

Statii de epurare insuficiente

La sfarsitul anului 2010, in Romania au fost inventariate 420 statii de epurare. Dintre acestea, 377 statii de epurare urbane sunt in functiune si deservesc exclusiv aglomerarile umane, iar 13 sunt statii de epurare industriale care epureaza si ape uzate urbane. La acestea se adauga 5 statii de epurare aflate in probe tehnologice si alte 20 care sunt finalizate, dar la care nu s-a racordat inca populatia. Exista insa si 5 statii de epurare nefunctionale, cu grad ridicat de uzura sau dezafectate.

”Existenta statiilor de epurare nu trebuie privita in contextul numarului lor, ci al numarului de locuitori echivalenti care sunt racordati la acestea. Conform negocierilor Romaniei cu Uniunea Europeana in ceea ce priveste implementarea Directivei Europene privind epurarea apelor uzate urbane, la sfarsitul anului 2010, gradul de racordare intermediar al locuitorilor echivalenti la statii de epurare trebuia sa fie, la nivel national, de 51% din totalul locuitorilor echivalenti. La acea data insa gradul de racordare la statiile de epurare a fost de 43,24% ”, a declarat Dávid Csaba, director general al ANAR.

Conform negocierilor Romaniei cu Uniunea Europeana, precizate in Tratatul de aderare la Uniunea Europeana, tintele intermediare de realizare pentru incarcarea biodegradabila exprimata in locuitori echivalenti din punctul de vedere al epurarii apelor uzate urbane sunt:
31 decembrie 2010 – reprezentand 51% din incarcarea biodegradabila totala in l.e.
31 decembrie 2013 – reprezentand 61% din incarcarea biodegradabila totala in l.e.
31 decembrie 2015 – reprezentand 77% din incarcarea biodegradabila totala in l.e.

Perioada finala de tranzitie pentru conformarea aglomerarilor umane in ceea ce priveste epurarea apelor uzate este 31 decembrie 2018.
”Din cauza lipsei statiilor de epurare sau a insuficientei modernizari a statiilor de epurare, proces care se desfasoara destul de lent, din cauza costurilor ridicate de investitii pe care trebuie sa le suporte operatorii de apa (agentii economici, autoritati locale etc.), procentul de ape uzate evacuate neepurate la nivelul anului 2010 a fost de 22%, in scadere fata de anul 2009, cand acesta era de 30%”, a precizat directorul ANAR.

Investitii necesare de 12 miliarde euro

Asigurarea colectarii-epurarii apelor uzate in aglomerarile umane din Romania reprezinta o prioritate importanta asumata prin prevederile Tratatului de aderare. Implementarea Directivei 91/271 CEE privind epurarea apelor uzate urbane reprezinta o problema complexa si foarte costisitoare, fiind evaluata initial in Planul de implementare al Directivei (2004) la 9,5 miliarde de euro pentru investitii, din care 5,7 miliarde de euro pentru statiile de epurare si 3,8 miliarde de euro pentru sistemele de canalizare.

Ulterior, pe baza Planului national de management aferent portiunii din bazinul hidrografic international al fluviului Dunarea, pentru perioada 2010 – 2018, au fost estimate costurile de investitii totale ale masurilor de baza pentru conformarea aglomerarilor la angajamentele asumate la aproximativ 12 miliarde de euro. Din aceasta suma, cea mai mare pondere (68%) revine masurilor de extindere a retelelor de canalizare si construirea de noi statii de epurare.

”Desigur, aceste costuri este posibil sa creasca pe masura ce se vor identifica, prin studii de fezabilitate, costurile finale pentru toate aglomerarile cuprinse in master-planurile judetene si aplicatiile pentru finantare din fondurile de coeziune. La aceste costuri de investitii se adauga cele aferente masurilor suplimentare aplicate aglomerarilor umane, in situatia in care masurile de baza aplicate nu sunt suficiente pentru a se asigura o stare buna a apelor”, a explicat Dávid Csaba.

Cheltuielile de investitii estimate pentru realizarea masurilor provin din fonduri europene (39% din fonduri structurale si de coe-ziune prin Programul Operational Sectorial de Mediu – Axa 1, ISPA, FEADR, PHARE, SAPARD, SAMTID, BERD etc.), de la bugetul de stat si bugetele locale (23%), din surse proprii si altele (6% prin parteneriate public-private in perioada 2004 – 2018, inclusiv pentru aglomerarile cu mai putin de 2.000 l.e.).

In perioada 2004 – 2010, au fost realizate lucrari de investitii pentru infrastructura de apa uzata in valoare de 4,1 miliarde de euro, din care 2,1 miliarde de euro din fonduri europene. Din totalul cheltuielilor de investitii estimate pentru implementarea programului de masuri, pentru restul de 32% (cca. 6 miliarde de euro) nu au fost identificate in prezent surse de finantare.

In masura in care vor fi continuate programele de alocare a fondurilor europene in pe-rioada 2014-2019 se vor identifica si stabili concret sursele de finantare si pentru conformarea aglomerarilor umane cu mai putin de 10.000 locuitori echivalenti.

Termenele finale de conformare ale aglomerarilor sunt 2013 pentru racordarea la sistemele de canalizare si 2015 pentru racordarea la statiile de epurare, pentru aglomerari cu mai mult de 10.000 l.e., iar anul 2018 este termenul final de conformare pentru statiile de epurare si canalizare, pentru aglomerari cu mai putin de 10.000 de locuitori.

Romania, pasuita pana in anul 2018

Aproximativ 80% din populatia din nordul si sudul Uniunii Europene este conectata la sistemul de canalizare si tratare a apei. Rata de racordare este si mai mare in Europa Centrala, ajungand la 90%.

In sud-estul Europei (Romania, Turcia si Bulgaria), situatia se modifica: in medie, doar 40% din locuitori au acces la acest serviciu.
Peste 70% din populatia din nordul si sudul UE este conectata la statii de epurare ce asigura o tratare avansata (tertiara) a apelor uzate, ce elimina materiile organice. Cel mai mic indice este inregistrat in Europa de Sud-Est, unde doar 8,5% din locuitori au asigurat acest serviciu.

Pentru statele din EU 15, termenul-limita de implementare a Directivei ce prevede tratarea apelor uzate a fost 2005. Pentru tarile ce au aderat ulterior, perioada maxima de indeplinire a obligatiilor a fost stabilita pentru anul 2015. Singura tara pentru care termenul a fost impins pana in 2018 este Romania.

Nerespectarea prevederilor Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane, care au fost transpuse in legislatia nationala prin HG 352/2005, respectiv a tintelor de racordare asumate prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeana, poate genera in final declansarea procedurii de infringement pentru Romania.

Raluca Petrescu

Citeste si:

Criza apei, grabita de poluare si risipa

Comentarii

comentarii