Varujan Vosganian: Energie si economie

in Uncategorized 22 August 2007 171 Views

Gigawati, miliarde de euro, crestere industriala, eficienta si, peste toate, certitudinea alimentarii. Romania creste, economic vorbind, si consuma tot mai multa energie. EE investeste enorm in dezvoltarea unor sisteme de generare capabile sa faca fata cererii de energie si conditiilor tot mai aspre de protectie a mediului. Carbune, uraniu, apa si, mai nou, vant acestea sunt resursele pe care Romania le pune la lucru pentru a produce energie. Traim intr-o lume in care resursele se epuizeaza in ritm exponential si invers proportional cu cresterea economica, in care nevoia de energie e depasita doar de necesitatea de a avea un mediu curat. Sub imperiul acestor parametri, Romania isi dezvolta o noua strategie energetica, congruenta cu cerintele Uniunii Europene.

Europa isi pregateste o noua strategie energetica bazata pe cresterea utilizarii combustibililor alternativi si reducerea consumului energetic. In aceeasi masura sunt cautate si solutii pentru reducerea dependentei de furnizori externi. Ce face Romania in aceasta directie?

Varujan Vosganian, ministrul Economiei si Comertului: Pentru mentinerea dependentei de resurse energetice primare la un nivel acceptabil sunt prevazute o serie de masuri care vor face obiectul strategiei nationale in domeniul energiei.

As aminti aici interesul pentru diversificarea surselor externe de aprovizionare cu energie, in special prin dezvoltarea unor noi interconectari cu sistemele de transport ale tarilor vecine. Suntem intr-un stadiu destul de avansat cu proiectul Nabucco, care presupune tranzitul gazelor naturale din zona Marii Caspice spre Europa de Vest pe ruta Turcia -Bulgaria – Romania – Ungaria – Austria. Sustinem proiectele de interconectare cu sistemul de transport de gaze naturale din Ungaria, pe ruta Arad – Szeged, cu sistemul ucrainean in zona Siret – Cernauti si cel de interconectare cu sistemul din Bulgaria in zona Giurgiu – Ruse. Am readus in discutie realizarea oleoductului Constanta – Trieste (proiectul Pan European Oil Pipeline).

Trebuie sa asiguram o mai mare capacitate de inmagazinare subterana a gazelor naturale, pentru preluarea varfurilor de consum pe perioada sezonului rece, precum si pentru cresterea gradului de siguranta a alimentarii cu gaze a consumatorilor. Ne-am propus ca, in anul 2011, valoarea de inmagazinare sa atinga 2,8 milioane tone de titei. Cantitatea reprezinta marja de siguranta pentru o perioada de 67 de zile si jumatate, calculata pe baza cresterii prognozate a consumului intern.

Se preconizeaza ca in anul 2010 circa 33% din consumul intern brut de energie electrica – adica 11% din consumul intern brut de energie primara – sa fie acoperit din productia de energie electrica bazata pe valorificarea resurselor regenerabile.

Pentru valorificarea potentialului energetic al surselor regenerabile se impune indeplinirea unor obiective concrete, cu derulare pe termen mediu si lung, in concordanta cu prevederile legislative. Ţinta nationala pentru 2010 este ca 33% din consumul final de energie electrica sa fie realizat prin utilizarea Surselor Regenerabile de Energie.

Comisia Europeana isi mai propune ca 20% din energia electrica produsa in UE sa provina din resurse regenerabile, pana in 2020. (Obiectivul actual stabileste un nivel de 12%, pana in 2012, dar blocul comunitar va rata, probabil, aceasta tinta.) Din nou, ce face Romania?

In momentul de fata, potentialul hidroenergetic al Romaniei este exploatat in proportie de 48%, iar apa este sursa cea mai buna pentru energie verde. Intentionam sa crestem gradul de exploatare a apei la 70% pana in 2025, pentru ca apa este, deocamdata, cea mai sigura si ieftina sursa de energie nepoluanta. Vom dezvolta, in paralel, proiectele nucleare ale Romaniei. Unitatea 2 a centralei de la Cernavoda va fi pusa in functiune anul acesta si vom demara, tot in 2007, lucrarile pentru Unitatile 3 si 4. (Anul trecut, executivul a aprobat alocarea sumei de 15 milioane de euro pentru demararea lucrarilor pregatitoare in vederea construirii ultimelor doua reactoare nucleare de la Cernavoda.) Utilizarea puterii vantului pentru producerea de energie este la inceput in Romania. Prima turbina eoliana a aparut in anul 2003, la Ploiesti, in Parcul Industrial de la Crangul lui Bot. Devenita functionala in mai 2004, centrala eoliana are acum o putere de 660 KW. Cea de-a doua "moara de vant" din Romania, cu o capacitate de 250 KW, a fost pusa in functiune in ianuarie 2005, la 60 de km de Bistrita Nasaud, in Pasul Tihuta. O a treia centrala eoliana functioneaza din martie 2006 la Baia, in judetul Tulcea, si are o putere de peste jumatate de MWH – 550 KW, mai exact. Investitia are o valoare de 300.000 de euro si apartine SC Pentium SRL din Satu-Mare. Investitorii au facut publica intentia de a instala aici inca o centrala eoliana, punand astfel bazele unui parc eolian. Agentia Romana pentru Conservarea Energiei (ARCE) a primit mai multe proiecte ale unor investitori romani si straini de a testa puterea vantului in zona Tulcea, in vederea instalarii de centrale eoliene. General Electric sau ABB sunt doar doua dintre companiile interesate sa investeasca in mori de vant.

Comisia Europeana a solicitat statelor dezvoltate ale lumii sa reduca cu 30% emisiile de gaze cu efect de sera pana in 2020. Cu precizarea ca blocul comunitar isi va depasi obiectivul, in cazul in care alte tari sunt dispuse sa actioneze, de asemenea, in acest sens.

Romania a transmis deja pozitia sa fata de aceste perspective, sustinand obiectivul de reducere cu 20%, pana in 2020, a emisiilor de gaze cu efect de sera. Procentajul mentionat se implica o diminuare fata de nivelul anului 1989, an de referinta pentru tara noastra in negocierile internationale privind domeniul schimbarilor climatice, conform unor decizii din Protocolul de la Kyoto. (Deciziile 9/CP2 si 11/CP4 ale Conferintei Partilor la Protocolul de la Kyoto al Conventiei Cadru a Natiunilor Unite privind Schimbarile Climatice).

Un oficial al executivului european a declarat ca institutia ar putea aproba un obiectiv de 10% la proportia de biocarburanti in cantitatea totala de combustibili utilizata de vehiculele din UE, pana in 2020.

Romania sustine acest obiectiv, avand in vedere potentialul de materii prime si procesare pentru biocarburanti. Conditiile necesare se refera la elaborarea standardelor europene pentru diferite proportii de biocarburanti in carburantii traditionali si identificarea influentelor utilizarii acestor amestecuri (biocarburant si carburant traditional) asupra motoarelor neadaptate.

Sa vorbim putin despre termocentrale: care sunt investitiile de mediu ce trebuie derulate? Pana cand?

Investitiile necesare in termocentrale in perioada 2005- 2017, pentru limitarea emisiilor in aer ale anumitor poluanti proveniti din instalatiile mari de ardere, au fost estimate la 1,5 miliarde de euro.

De asemenea, in aceeasi perioada, pentru implementarea Directivei pentru prevenirea si controlul integrat al poluarii, sunt estimate investitii de 358 de milioane de euro in sectorul energetic. Mai departe, pentru depozitarea deseurilor industriale sunt estimate cheltuieli de 560 de milioane de euro- 497 de milioane in sectorul energetic, respectiv 63 de milioane de euro in sectorul minier.

Pentru unitatile aflate in functiune se prevede ca, pana in 2013 limitele cerute sa fie atinse printr-un program gradual, astfel incat, prin implementarea unor importante investitii sa putem face fata nivelului de emisii prevazute prin aceste reglementari.

Putem vinde emisii de dioxid de carbon catre statele cu industrii puternice. Pe de alta parte, dezvoltarea industriei in Romania poate reduce cantitatile de emisii pe care le putem vinde si, implicit, sumele de bani pe care le-am putea primi in schimb. Care e varianta mai profitabila: dezvoltam industria, dar si poluarea, sau ne multumim cu o industrie "semi-grea", dar "verde"?

Ca parte a Protocolului de la Kyoto, intrat in vigoare in februarie 2005, Romania poate utiliza oricare dintre mecanismele flexibile, inclusiv "comercializarea emisiilor", adoptate prin protocol, pentru reducerea cu costuri minime a emisiilor de gaze cu efect de sera. Ca stat membru al Uniunii Europene, suntem obligati sa aplicam Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera. In cadrul acestei scheme, prin planul national de alocare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, operatorilor economici care intra sub incidenta schemei le-a fost alocat un numar de certificate pentru perioada 2007-2012. La alocare s-a tinut cont de planurile de afaceri ale acestor operatori, inclusiv de dezvoltarile/cresterile de capacitate pentru perioada mentionata.

In consideratiile avute in vedere la calcularea plafonului national de certificate s-au aflat dezvoltarea economica, cresterea produsului intern brut, precum si cresterile de productie din sectoarele industriale.

Avand in vedere progresul tehnologiilor si al tehnicilor de productie industriala, cadrul legislativ comunitar in domeniul protectiei mediului, dar si dezvoltarea modelelor durabile de productie si consum, este indubitabila decuplarea dezvoltarii industriale de cresterea impactului negativ asupra mediului.

Mineritul este o industrie care afecteaza in mare proportie mediul inconjurator. Cat costa ecologizarea zonelor miniere?

Inainte de anul 1989, in sectorul minier erau cuprinsi circa 350.000 salariati – in unitati miniere de extractie si preparare, unitati specializate in construirea de masini, unitati geologice, institute de cercetare- proiectare si asa mai departe.

Incepand cu anul 1997, odata cu aplicarea prevederilor Ordonantei 22, industria miniera a intrat intr-un amplu proces de restructurare, proces continuat pana in anul 2006.

In prezent, in industria miniera activeaza un numar de 39.097 salariati in extractia si prepararea carbunelui (lignit si huila), extractia si prepararea minereurilor metalifere (cupru, plumb, zinc, mangan, molibden) si extractia si prepararea minereurilor uranifere.

Din anul 1998 si pana in prezent, au fost finalizate 164 de inchideri si ecologizari, din totalul de 462 de mine cu activitate sistata.

In prezent, se deruleaza doua programe paralele de inchidere si ecologizare. Am in vedere programul realizat in colaborare cu Banca Mondiala. Cheltuielile pentru realizarea acestui proiect sunt in valoare de 11 milioane de dolari (29,3 milioane lei), fata de 28.120.000 USD alocati initial. Au rezultat astfel economii la inchiderea minelor de aproape 17 milioane de dolari (16.887.142,45USD – n.r.), sume care au fost redistribuite.

Cu finantare de la bugetul de stat, prin CONVERSMIN, intre 2003 si 2007, s-au cheltuit fonduri in valoare totala de 198.522.272 lei (preturi la data decontarii).

Mai sunt apoi activitatile de monitorizare postinchidere, a caror realizare corecta este absolut obligatorie. Pentru aceasta trebuie alocate resurse in valoare anuala de circa 10 milioanede lei. Pentru inchidere si ecologizare, la nivelul documentatiilor tehnice existente in prezent, valoarea totala ce trebuie alocata este de circa 3 miliarde de lei.

Reactoarele 3 si 4 ale Centralei de la Cernavoda vor fi construite simultan. Acest lucru presupune o cantitate de deseuri nucleare de 4 ori mai mare decat in prezent (dupa ce va fi pus in functiune Reactorul 2). Care e strategia nationala in gestionarea reziduurilor de uraniu ars?

In ceea ce priveste realizarea Unitatilor 3 si 4 de la CNE Cernavoda, costurile totale pentru realizarea investitiilor (depozitele finale, dezafectarea unitatilor nucleare) se vor reduce per unitatea de energie electrica produsa. Termenul cel mai probabil de realizare a depozitului de mare adancime pentru combustibil uzat va fi undeva in jurul anilor 2050. In momentul de fata, combustibilul nuclear uzat este stocat in Depozitul Intermediar de Combustibil Ars de pe platforma CNE Cernavoda. Ministerul Economiei si Comertului are pe agenda de lucru pentru primul semestru al anului 2007 elaborarea hotararii de guvern privind modul de constituire si gestionare a resurselor financiare necesare gospodaririi in siguranta a deseurilor radioactive si dezafectarii instalatiilor nucleare si radiologice.

Pe perioada operarii Unitatilor 1, 2, 3 si 4 de la Cernavoda, SNN SA este responsabila cu managementul deseurilor radioactive. Deseurile slab si mediu active vor fi depozitate intermediar in facilitatile destinate acestui scop pe amplasamentul CNE Cernavoda, iar pentru depozitarea finala vor fi transferate la depozitul central de deseuri slab si mediu radioactive, care se va construi la Saligny (in responsabilitatea Agentiei Nationale de Deseuri Radioactive – ANDRAD.)

ANDRAD are in derulare, de anul acesta, un program de cooperare tehnica cu Agentia Internationala de Energie Atomica de la Viena privind alegerea rocii gazda si potentialele amplasamente pentru un astfel de depozit.

In conformitate cu prevederile legale nationale, producatorul de deseuri (CNE Cernavoda) este responsabil pentru toate activitatile asociate cu gospodarirea deseurilor radioactive pana la depozitarea definitiva a acestora, inclusiv finantarea acestor activitati. Activitatile curente de gospodarire a deseurilor radioactive la CNE Cernavoda presupun colectarea, segregarea, compactarea si depozitarea intermediara, in maxima siguranta, a deseurilor radioactive.

Cati mari poluatori au derulat programe de investitii de mediu? Cati trebuie sa le faca?

Conform planului de implementare aferent directivei mentionate, numarul instalatiilor aflate sub incidenta prevederilor privind prevenirea si controlul integrat al poluarii este de 716, acestea apartinand unui numar de 536 de operatori economici.

Din cele 716 instalatii industriale, 521 de instalatii, apartinand unui numar de 362 de operatori economici, au avut sau au ca data de conformare 1 ianuarie 2007 sau 30 octombrie 2007, diferentierea acestor termene facandu-se in functie de data punerii in functiune a instalatiei respective.

Pentru restul de 195 de instalatii industriale, apartinand unui numar de 174 de operatori economici, termenul de conformare variaza, de la data 31.12.2008 pana la 31.12.2015, in functie de perioada de tranzitie obtinuta de instalatia respectiva, in conformitate cu prevederile Tratatului de aderare la UE, ratificat prin Legea nr. 157/2005. Toate cele 195 de instalatii care beneficiaza de perioada de tranzitie sunt "instalatii existente" in acceptiunea directivei.

interviu de Razvan Calin

Comentarii

comentarii